Jurnal

aberatii

a fost odata ca niciodata inainte sa fie si fara sa fi fost vreodata

1 min lectură·17 mai 2004

Mediu

povestea era că era un oraș cât o literă lungă de tine se desprindeau colorate trotuare cu pagini una peste alta luna până când luna decadentă leșină între cuțite ca o ceapă de aur ce mai plângeam ce mai plângeam ce mai plângea lumea-n sală tu nu auzi cum latră câinii pe firul ierbii te intreb tu știi cum e cu iarba eu nu știu ce timp mai există povestea se face mică mica nu mai incap in ea cât o literă lungă se face de la un mai la un mai am crescut mamă nu-i așa te intreb

0134606

Despre aceasta lucrare

Autor: stanescu elena-catalina
Tip: Jurnal
Cuvinte: 99
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

stanescu elena-catalina. “aberatii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanescu-elena-catalina/jurnal/73779/aberatii

Comentarii (13)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

silvia caloianu✓18 mai 2004

nu am cuvinte! :) nu te superi? :)

Distincție acordată

Luminita Suse✓18 mai 2004

Bănuiesc cine te inspiră așa, nici nu știi ce bogată ți-e viața, dezmierdată ți-e inima de mânuțele care o cuprind cu bătaia cea mai adâncă, înflorind maci pe linia vieții. Nu lăsa să treacă prea ușor acest timp.

silvia caloianu✓18 mai 2004

Mae, simt ca trebuie sa-mi comentez zambetele din asa zisul comentariu al meu de mai sus: se adreseaza expresiei consacrate \"nu am cuvinte\", adica, de mine am ras, pentru ca eram foarte somnoroasa, dar nu mi-au ajuns forte sa trec impasibila, asa fascinata cu eram...mi-am imaginat-o pe miriam, pe tine...(am sa-ti povestesc si eu cate ceva, sper sa ne vedem vara aceasta, cand vin la Madrid).

stanescu elena-catalina✓18 mai 2004

poate sa fie, n-am nici un merit
sau sa nu fie, n-ai nici o vina...:)

si ghilimele,

silvia, oriana, va multumesc de prezenta.

Andrada Dinu19 mai 2004

este...superb! de-a dreptul superb...nu credeam că un om poate concepe așa ceva...sau nu ești om? sincer am rămas impresionată...am citit-o de 3 ori ca să-mi dau seama dacă așa e ea sau pur și simplu nu mai ințeleg eu nimic... îți mulțumesc! sincer...

stanescu elena-catalina✓19 mai 2004

andrada, ce spui tu e coplesitor, nu pot sa duc, crede-ma!

desigur, ma bucur pentru impactul pe care l-au avut aceste randuri asupra ta, dar iti spun sincer, fara a incerca sa fiu modesta, e o supraevoluare, ai sa vezi...

pana una alta, bine ai venit pe site, te voi citi!

Daniel Puia-Dumitrescu19 mai 2004

E frumos, Mae, intr-adevar. Si e superb sa ai o fiinta atat de mica si atat de mare, stii tu! :)
Andrada chiar m-a facut sa rad...esti om, mai? ;)
Cu drag,

stanescu elena-catalina✓19 mai 2004

daniel, nu puteam sa trec fara sa te salut:)

spune-mi si mie de ce \"copil_aresc\"?

Daniel Puia-Dumitrescu19 mai 2004

Pentru ca Miriam=copil;
Pentru ca ceea ce e spus de un copil e o filosofie \'copilareasca\' :)
E bine?
Cu drag,

Andrada Dinu2 oct. 2005

imi pare rau sa te dezamagesc, dar chiar sunt om! este problema mea daca am fost chaiar asa de emotionata. pyur si simplu m-a atins si am simtit nevoia sa transmit asta...

Daniel Puia-Dumitrescu19 mai 2004

Andrada, draga mea, intrebarea era pentru Mae...si a mea. Sper ca intelegi ca a fost o remarca nevinovata si o impreuna-bucurie la textul de fata, nu am vrut sa te jignesc, daca ai luat-o asa, ma iarta. Si eu mai am exclamatii de genul celei din comentariul tau, deci chiar nu am facut nici o remarca rautacioasa! :)
Cu drag si respect,

stanescu elena-catalina✓20 mai 2004

daniel, trebuia sa revin desi preferam sa ma fi inteles din prima, intrebarea era de ce ai desprtit prin liniuta acel cuvant si nu ai spus pur si simplu \"copilaresc\"?!

si chair esti tu convins ca e vorba de ea, de copila mea?:)

Daniel Puia-Dumitrescu20 mai 2004

Tocmai de-aia am despartit, na, ca te-ai prins!!! :)
Cu acelasi drag,
D.