sueño (1)

prietena avea casă cu pereți colorați din care fără oprire creșteau crengi de măslin și nimeni nu țipa de uimire în toate casele s-ar fi născut cândva copaci peste care acum începuse să ningă copiii se strângeau în jur să asculte cum povestește ninsoarea eu mă întâlneam cu o femeie, avea chip de mamă, se numea tanti avea deget lung îl întindea peste linii ferate până la plaja cu terase și mări copiii adormiseră balconul se umplea cu zăpadă stătea gata să cadă nimeni nu țipa de durere în toate balcoanele ninsese cândva și zăpada crescuse acoperind orice urmă de zbor și eu mă întorceam într-o școală din cartierul vest în școala mea măturam peste litere și cataloage praful ca într-o poveste cu pânze de păianjen constrastând straniu cu albul nupțial al cearceafurilor de veghe veneau alte femei cu mături, aveau chip de batrâne și le numeam femeile-acelea eu împachetez totul, înghesuindu-ma-n sânge, las câteva invitații de nuntă pe băncile ninse și încep să uit și să uit