ea

avea pene multicolore cântece zburătoare nopți intoarse pe dos și cearceafuri lungi festonate cu dimineți derapante se trezea mereu în alt oraș și îl locuia până la țărmuri până la el, până la epuizare apoi își strângea apele le clătina, chema fiordurile se scufunda înalt ca o vrăjitoare de dansuri amețise lumile muta cuvintele în alte cuvinte... am găsit-o devreme târziu cu fața ascunsă într-o literă albă cât o singurătate ce faci aici? am întrebat-o nu fac nimic, mi-a răspuns aștept să se nască un cer să îmi continui zborul