Mediu
cacofonic, -a, cacofonici, -ce, adj. - care produce o cacofonie;lipsit de armonie - din fr. cacophonique
cacofonie, cacofonii, s.f. - asociatie neplacuta de sunete;cacofonism - din fr. cacophonie
cacografie, cacografii, s.f. - ortografiere gresita - din fr. cacographie
cacologie, cacologii, s.f. - constructie, locutiune gresita - din fr. cacologie
caligrama, caligrame, s.f. - mod special de dispunere a versurilor, care are ca scop reprezentarea grafica a simbolurilor sau sugestiilor dintr-o poezie - din fr. calligramme
calofil,-a, calofili,-e, adj., s.m si f.(Lit.) - 1.adj. (despre stil) care denota calofilie, caracterizat prin calofilie;calofilic.
2.s.m. si f. adept al calofiliei - din gr. kallos \"frumos\" si philos \"iubitor\".
calofilie s.f.(lit.) - tendinta de a da expresiei literare o atentie deosebita sau excesiva;expresie(extrem sau excesiv de) cizelata intr-o opera literara; calofilism.
catahreza, catahreze, s.f. - figura de stil care consta in transferarea intelesului unui cuvant asupra altui cuvant cu inteles apropiat - din fr. catachrese, lat. catachresis.
catren, catrene, s.n. - strofa (sau poezie) formata din patru versuri - din fr.quatrain.
cezura, cezuri, s.f. - pauza ritmicainlauntrul unui vers, care imparte versul in parti de obicei egale(emistihuri), pentru a usura recitarea si a asustine cadenta - din lat. caesura, fr. cesure.
chiasm, chiasme, s.n. - figura de stil care consta in reluarea, in ordine inversa, a doua cuvinte sau expresii - din fr. chiasme.
cineroman, cineromane, s.n. - roman scris in vederea transpunerii lui cinematografice - din fr. cineroman.
clasicism s.n. - 1.ansamblu de trasaturi proprii culturii antice greco-latine din cel mai inalt stadiu de dezvoltare a ei, caracterizata prin armonie, puritate, sobrietate etc. 2. curent in arta si literatura europeana, aparut in sec. XVII in Franta, caracterizat prin imitarea modeleleor antice greco-latine, prin interesul pentru aspectul moral, prin urmarirea unui ideal, prin disciplinarea imaginatiei si a sensibilitatii, prin ordine, echilibru , claritate. 3. peroada din istoria culturii universale sau nationale ale carei creatii reprezinta maximum de realizare artistica pentru etapa respectiva - din fr. classicisme.
cliseu, clisee, s.n. - 1.-,2.-;3.fig. -formula stilistica, expresie etc. banalizata din cauza repetarii excesive; sablon - din fr. cliche.
comedie, comedii, s.f. - opera dramatica al carei subiect si deznodamant provoaca rasul si care ridiculizeaza relatiile sociale si etice, tipuri umane, naravuri etc. - din fr. comedie, lat. comoedia.
compilatie, compilatii, s.f. - lucrare, opera care cuprinde idei si fragmente din diversi autori, neprelucrate in mod personal - din fr. compilation, lat.compilatio.
conotativ,-a, conotativi,-e, adj. (despre sensul cuvintelor) suplimentar fata de denotatia cuvantului; care este rezultat din experienta personala, din context;figurat. (despre stil) care este dominat de conotatii. - din fr.connotatif.
conotatie, conotatii, s.f.(lingv.) -sens suplimentar(fata de denotatie) al unui cuvant adesea figurat, rezultat din experienta personala, din context;Semnificatie. - din fr. connotation
005293
0