stanescu elena-catalina

cineva a cules floarea de colț a îngenunchiat înălțimile a-ngândurat apusul peste lume doar o ploaie maruntă și eu mă preumblu cu amintiri în această beznă

spirala, ma alungesc pe ingustimi de-orizont incepe sezonul cu ploi ruginii parul ia tenta de ierburi uscate fosnitor, ma urmeaza pe stradute pustii lumea se-ascunde sub o umbrela

\"Sunt un copac inflorit cu bratele deschise spre lume un copac puternic calatorii trec uimiti cautandu-mi roadele printre frunzele verzi sunt un copac roditor ce copac minunat

acrostih, acrostiuri, s.n.n- poezie sau strofa in care literele initiale ale versurilor alcatuiesc un cuvant(nume propriu, dedicatie etc.) sau o propozitie - din ngr. akrostichon anaciclic

nu stiu daca astept dimineata sau visul sau poate ma astept pe mine sau pe tine sau altceva mai minunat decat pot astepta nu stiu daca eu tin timpul in palme sau poate palmele mele sunt

\"Sunt un copac inflorit cu bratele deschise spre lume sunt un copac frumos un copac puternic calatorii trec uimiti cautandu-mi roadele printre frunzele verzi, sunt un copac roditor, ce

adulmecam in tacere miresme aduse de ploaie, ne e dor... inlantuiti in amintiri descrestem intunericul, dam drumul noptilor inchise-n noi sa zboare cu palmele-petic pe nori sa curga ploaia

ma pandeste moartea la colt imi sare in fata se holbeaza la mine ar vrea sa ma sperie sau sa o salut macar sa ma ia de mana, amical sa intram in parcul pustiu sa ma sugrume pe o banca de

o stare de pace fara contur eterna si limpede incat timpul o strapunge si curge fara opreliste fara ore si secunde o batere-a inimii cerului o tamaduire pe rana mea rea

copilul este trist si prima dimineata ii sta ucisa-n palme... \"Unde-ti ascunzi departe gandul de parc-un vis pagan si rece te alearga?\" copilul tace si in tacerea lui tot universu\'a

gri, gri, gri, albastru gri , gri, verde, gri gri, gri, gri rosu, galben, verde semafor gri, gri, gri,albastru gri, gri, verde verde, albastru, verde copac verde, verde, gri, galben,

imi purtam strigatul in pumni i-am ridicat pana la stele si lumina m-a ars cu timpul strigatul s-a odihnit intr-o soapta iar lumina mi-a imblanzit palmele intr-o ruga

Fiecare zi e o piatra In urma zidul creste tacut Lumina e tot mai galbuie Si sufletul tot mai durut Paiate se vor palmierii Si mari de turcoaz, mangaieri Dar mie mi-e dor de livada Cu iarba

sa ma iei de guler sa ma ridici asa cum ai ridica dintr-o ploaie murdara un catelus zgribulit sa ma asezi cu grija in cuibul acela cald sapat de palmele Tale in Tine Insuti cu Tine

ma intalnesc cu un copil in fiecare zi ma intalnesc cu un copil pe drumul de tara pe drumul de dimineata pe drumul spre oras tot mai rar tot mai rar ma intalnesc cu el, copilul

in vara asta a plouat mult nu lacrima, ci bocet hohot de ploaie, de plans s-au intors toate pe dos, spun taranii ni s-a\'necat pamantul si casa, si banii ni s-a umplut stana de nori ca de

bate-ma pana mi s-or umple narile de sange de sange verde crud de iarba pana s-or sparge norii in camara si-o sa ma ploua lacrimi pe glezne pe tample aghezmuindu-ma calde sa fiu toata un

\"cand si cum am inceput sa scriu poezie(si nu numai)?\" daca doriti sa impartasiti cu noi (eu si cu mine, deocamdata!)acest moment, o puteti face pe Noul Forum!!

vad o floare ploua ea creste plecata sub ploi apoi incepe un vis cu lumina floarea e fluture si apoi...timpul trece floarea e strivita de ploaie pe pamantul negru iar eu n-am inteles prea

strazile vechi cu ecou de trasuri si de cai... ah, cat sa te mai car in spate sa nu strivesti pietrele cu nepasarea ta aduna-mi silabele, matematicianule, spune-mi, cate au fost azi noapte,

nu plange, sufletul meu, nu plange putin mai avem de mers cu talpile goale pe asprele pietre ce dor, ce vor sa ne pietruiasca trecerea, inca putin si ne vom inalta intr-un zbor fara

vino sa plangem intr-un pumn de copil el nu va stii nimic el va dormi sa ne dezbracam de cuvintele moarte intr-un cimitir el nu va stii nimic el va dormi sa nu mai stim nimic si sa