DEX A

acrostih, acrostiuri, s.n.n- poezie sau strofa in care literele initiale ale versurilor alcatuiesc un cuvant(nume propriu, dedicatie etc.) sau o propozitie - din ngr. akrostichon anaciclic (anaciclică, anaciclici, anaciclice) adj. - (despre versuri) care prezintă întotdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârșit. Din fr. ancyclique. anadiploză (anadiploze) - figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. Din fr. anadiplose. anaforă (anafore) - procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor fraze sau părți de frază pentru accentuarea unei idei sau pentru obținerea unei simetrii. Din fr. anaphore, lat. anaphora. anaforic (anaforică, anaforici, anaforice) - care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. Din fr. anaphorique. anagramă (anagrame) - schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază, antimetabolă. Cuvânt obținut prin această schimbare. Din fr. anagramme. analogie (analogii) - asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, situații, fenomene, etc; (lingv.) fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale sau sub influența altui cuvânt. Din fr. analogie, lat. analogia. anastrofă (anastrofe) - schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție cu scopul de a atrage atenția asupra unui amănunt. Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe. anceps - semn care marchează cantitatea unei silabe. Din lat. anceps. antanaclază (antanaclaze) - repetiție a unui cuvânt folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. Din fr. antanaclase. antilogie (antilogii) - contradicție între două idei sau între două expresii. Din fr. antilogie. antimetabolă (antimetabole) - (rar) anagramă. Din fr. antimétabole. antiteză (antiteze) - opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți, etc.; figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, situații, personaje, expresii, care se pun în relief reciproc. Din fr. antithèse. antonim (antonime) - cuvânt care considerat în raport cu altul are sens contrar. Din fr. antonyme. antonomază (antonomaze) - figura de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. Din fr. antonomase. aparteu (aparteuri) - scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă, ca pentru sine. Din fr. aparté. asonanță (asonanțe) - rimă imperfectă. Din fr. assonance.