stanescu elena-catalina

ai sosit devreme si m-ai gasit si nu m-ai gasit ti-am spus,asteapta si m-ai auzit si nu m-ai auzit m-am risipit prin intinderi prin adancuri prin inaltimi sa m-adun sa ma nasc sa ma

vantul bate frunzele inima ,gandurile vantu-ncepe\'a sufla tare risipind visele-n zare vantul trece gol si rece sa ma rupa ,sa ma plece Lasa-mi,vantule,un gand frumuseti in el sa

Bine, am sa incep prin a innoda copacii rupti de tacere , voi bandaja norii in curcubee si-mi voi smulge gardul pamantiu. Voi pune din

Draga mama, ca exist esti mare, dar ,uite, uneori dragostea de tine ma doare , ma razvratesc in amintiri pentru putinele tale uimiri pentru ca nu m ai cautat indeajuns dincolo de

mult verde, creponat, fasaietor, ud cerul, fluviu-n ochii tai! deodata , soarele se sparge in mii de cioburi si descopar printre ierburi degete de primavara , narcise seara , la

Si daca mai exista minuni in asta lume una din ele-i marea , iubirea mea dintai Ma cheama iarasi astazi din valuri si din spume ma cheama si

barcii i se amputasera vaslele se tara in lutul vascos prigonita de vanatoarea rechinului in port vapoare inalte ancorau ignorante barcii naufragiate ii ramasese vaslas doar

iubirea ma cauta cunoaste drumul , cunoaste casa mea si in fiecare seara , cand singuratatea se adanceste , ea bate in portile de mult nedeschise si intreaba deschid fara teama ea trece