am aruncat în sus o mie de semne
am aruncat în sus o mie de semne ca pe niște artificii ca în noaptea titanicului și nu că m-aș fi scufundat întotdeauna am crescut în trupul meu o barcă dar primăvara asta a venit pe
SEstanescu elena-catalinaimprovizații de seară
toate casele mele sunt de hârtie și avioanele și vaporașele tu ai palme adânci toți bărbații iubiți au palme adânci de aceea în noaptea asta las porumbeii să zboare puii mei de ochi ia-i
SEstanescu elena-catalinace mă sperie
ce mă sperie nu e nici venitul nici plecatul ci preadepartele ci preaaproapele ce mă doare e iarba-ntre oameni strivită de timp și întâmplări
SEstanescu elena-catalinapovesti (3)
să-ți spun cum cad zilele una peste alta între mine și celelalte iluzii ca într-o groapă comunală din spate ne împing absențe deasupra spațiul se închide ca o capsulă fără grabă ca un fel de
SEstanescu elena-catalinapovesti (2)
să-ți spun cum cad zilele una peste alta între mine și celelalte iluzii ca într-o groapă comunală din spate ne împing absențe deasupra spațiul se închide ca o capsulă fără grabă ca un fel de
SEstanescu elena-catalinama pandeste moartea
mă pândește la colț de stradă se holbează la mine ar vrea să mă sperie să o salut măcar să mă ia de mână, amical să intrăm în parcul pustiu să mă privească în ochi cu o tristețe amară să o
SEstanescu elena-catalinapovesti (1)
să-ți spun cum trec de la o vreme zilele sub ochii mei cu piele înserată ca niște câmpuri trec verzi și întinse și repezi ca și cum dintr-un tren cu destinații precise privesc pe fereastră și mă
SEstanescu elena-catalinafaze
(în cameră e întuneric. singura lumină vine din lanterna pe care am înfipt-o în ochii albumului meu cu fotografii. albumul e viu, are piele, sânge, organe , palpitații și ochi, mulți ochi; un fel de
SEstanescu elena-catalinade mine
pipăiam noaptea și noaptea era ca o liniște cu gura mea deschisă intram în oameni și oamenii erau orașe cu închisori intime și prizonierul era gardian și gardianul era director și directorul era
SEstanescu elena-catalinade mama
mama își spărgea în mine viața ca o sticlă de coniac împuțită însângerându-mi ursuleții de pluș printre fotoliile răsturnate și șchioape eu îi luam la piept îi spălam cu dero îi mângâiam până când
SEstanescu elena-catalinademult, in decembrie
ți-am spus că într-o zi o să fie foarte iarnă și marea pe care mi-ai trimis-o în plic va îngheța și eu voi rămâne cu palmele încleștate acolo și am să mor de frig singură și cu cearcăne / dar nu / mă
SEstanescu elena-catalinaexercitiu de vant
nimeni nu cunoaste mai bine pasarea ca ramul si cand aceasta se desprinde in zbor el isi picteaza trupul in culori si se viseaza privighetoare, cu aripi crescute peste tot si cantand iar atunci
SEstanescu elena-catalinadespre mări
între noi îngenunchează mările ruga e doar o tăcere mai albă în care urc să aprind orizontul dimineața când stelele se întorc obosite în oameni nu mă căuta între cuvintele-acelea de noapte eu
SEstanescu elena-catalinaporumbelul pacii
Un porumbel iesi in strada sa protesteze si, cum logic e in acest tip de situatii termina protestul ud, ciomagit si necompatimit. Porumbelul insa nu se descuraja ba mai inversunat, dupa o
SEstanescu elena-catalinao zi
soarele venea măturând dimineți se retrageau între riduri prostituate cu ochi singulari sentimente materne umpleau de grădinițe orașul în care ne trezeam uneori împușcați sângerând pe hârtie ne
SEstanescu elena-catalinaatunci acum
se desprindeau în cercuri tot mai largi luminile noastre sonore din îndepartare veneau despletite femei siderale cu păr lung foșnitor se mulau printre noi însingurarile stelelor abia mai
SEstanescu elena-catalinade toamna
am asteptat din toamne desprindeam frunze mă întristam printre arborii grei și-am încercat sevă în trupul lor pustiu să plâng să râd să știu să te nasc pe ramul înalt mugur aprins dar
SEstanescu elena-catalinavine o viata
vine peste mine o viață cu aripi scurte mă aruncă într-un oraș de plastic cu zile înguste cu verbe abrupte îmi curmă drumul mă întoarce în niște oameni strâmți ei nu mă cunosc ei nu au
SEstanescu elena-catalinapoate va fi o scrisoare
poate va fi o scrisoare cu mine albă o ipostază angelică alta din urmă din care va ninge pe drum ca-ntr-un sfarsit de poveste înghițind în tăcere infernalul tău cer poate va fi o
SEstanescu elena-catalinaera o frumusete de vara
era o frumusețe de vară o ascultam lipită de aer prin urechea galbenă a unei seri înspumate venea cu greieri, mă umplea cald mă arginta cu argintul porumbilor cu foșnetul lor aproape
SEstanescu elena-catalinasemne de drum
daca te pierzi in padurea cuvintelor imagineaza-ti un poem pe care sa-l iubesti si spune-l cu voce tare cuvintele ne duc de mana imi striga Dumnezeu incepand de la stele pana la pedale cand o
SEstanescu elena-catalinaautor - aurel baranga
1. O, iubita mea, te astept de la inceputul lumii, Iarta-ma ca vin la intalnire Travestit in dentist. Dar astazi iti voi scoate nervii, Nervii tai de fecioara Arsa pe rug. apoi ma voi
SEstanescu elena-catalinadespre simplitatea zeilor
îți vorbeam despre o simplitate a zeilor un fel de dimineți de struguri în care timpul rămâne pitic desculț de pretenții o întârziată lumină pe ochii nopților te luam de mâna cea fără de
SEstanescu elena-catalinaMotive
\"de ce nu scrii ziua\", imi spun cuvintele \"noaptea ne place sa iesim la dans sa luam o inghititura sa jucam carti sau pur si simplu sa dormim sa dormim intr-un picior dar vezi, tu nu ne
SEstanescu elena-catalina