poate va fi o scrisoare

senzația mea este că nu merge \"descrescând întunerici\", deși m-am uitat cu multă atenție; deasemena \"brațele noastre suspendate în vis\" aduce un iz de banalitate. O mențiune specială pentru ultima strofă și, mai ales,pentru ultimele două versuri. simplu, adevărat și frumos! în rest ( restul postărilor) am să te lecturez în întregime. abia acum te văd.

De acord cu Ioan, dar imi place cum suna licentiosul \"intunerici\", cred ca poti inventa altceva, ca sa il pastrezi. De ex. un fel de soare blond / parasind ghemulete de intunerici\". Mi-ar placea sa pastrezi \"ghemuletele\" de \"intunerici\" :)
Eventual, \"bratele noastre cautandu-se in vis\".
E o caldura in cuvintele tale, acum imi dau seama, am simtit, mai inati, atmosfera. Se vede ca ai scris-o dintr-o suflare, stii ca asta e important: sa simti poezia, dupa care o mai refaci, nu e problema!, nu? :)

eu cu \"intunerici\" nu sunt de acord. de fapt, am senzatia ca nici nu exista, ca era pur si simplu intuneric, si ai mai batut un \"i\" din greseala. eu asta vreau sa cred
mi-a placut enorm ultima strofa. acolo chiar mi s-a facut frig...
vorbim

silvia, am scos \"un fel de\", desi expresia mi-e atat de mult din mine, dar atat de mult ca uneori ma sufoc in ea; ma mir ca am putut renunt:) si am renuntat si la \"pun\";

de fapt e un text atat de nepretentios incat nici nu stiu daca s-a meritat sa-l mai ating, nu ca nu mi-ar fi drag.

ioan peia, ma onoreaza prezenta, nici eu nu v-am citit inca, comentariile doar, pe ici pe colo, \"descrescand intunerici\", sper sa nu para o extravaganta dar nu inteleg de ce intunericul nu poate descreste si de ce nu l-as pluraliza (corect spus?) avand in vedere nuantele lui?!

cristina, ma bucur ca treci;

mie tocmai acest \"descrescand intunerici\" mi-a placut la nebunie.

Citeam poezia Ta și ascultam din întâmplare Cesaria Evora. Încearcă și Tu -cafea cu miere nu alta .