Poezie
improvizații de seară
1 min lectură·
Mediu
toate casele mele sunt de hârtie
și avioanele și vaporașele
tu ai palme adânci
toți bărbații iubiți au palme adânci
de aceea în noaptea asta
las porumbeii să zboare
puii mei de ochi
ia-i tu
să doarmă cu tine
eu am să vin spre dimineață
să văd cum ai crescut
nu , povestea asta nu e o jucărie tristă
nu-i așa ca ti-ar plăcea să mănânci o înghețată cu mine
într-o vară concretă
cu ieșire la mare
tolăniți într-o targă
răniți în războaiele peștilor
mute
că n-o să ne doară nimic
decât gâtul puțin
decât marea puțin
când se va scurge precum înghețata noastră
în stomacul nebunului ăstuia de timp ?!
în seara asta servim espaghetti cu sos
crezi ca ți-ar plăcea?!
073907
0
te citesc cu multa placere, Mae. poeziile tale respira o tandrete aparte, ai si o semiologie proprie a poeticului. merg pe varfuri prin lumea ta, intotdeauna.
puternica imagine: marea care se scurge in stomacul timpului ca o inghetata pe care o mananci pe litoral...
si, nu doar asta. intreaga poezie m-a impresionat frumos, ganditor...
nu crezi ca ar suna mai bine \"răniți în războaiele mute / al epestilor\"? decat \"răniți în războaiele peștilor / mute\"
mute\"?
corecteaza: \"nebunului (\"astuia\", nu \"ăsta\") de timp\".