demult, in decembrie

ți-am spus că într-o zi o să fie foarte iarnă și marea pe care mi-ai trimis-o în plic va îngheța și eu voi rămâne cu palmele încleștate acolo și am să mor de frig singură și cu cearcăne / dar nu / mă ascund în baie las apa să curgă fierbinte în cada strâmtă mi-e bine de parcă un uter îmi strânge pielea mai aproape de mine închid ochii aud venind de undeva de departe bocancii tăi zgomotoși lustruiți niciodată nu întelegeam de ce le spuneai oglindă / eu nu / vedeam acolo decât o noapte fără stele și pe tine sărutând-o pe dana în timp ce eu îți număram nasturii aurii și tresele și mă făceam că sunt plictisită că mă gandesc la altcineva / dar nu eu nu / aveam ochii kaki precum hainele tale și-mi șopteai ușor peste umăr frumoaso o să-ți crească o floare acolo în câmpul acela într-o zi și eu o să fiu pe aproape să o culeg nu întelegeam te-am așteptat în fiecare iarnă și florile înghețau pe geamuri era mereu o poveste dana s-a măritat eu am terminat liceul am un iubit care mă întreabă de ce ochii mei plâng uneori noaptea când facem dragoste nu știu ce să-i spun am să-l duc într-o zi la mormântul tău sa te vada cum dormi sub zapada speriata sa-ti mangaie piele de piatra sa-ti culeaga nasturii aurii sa mergem acasa sa ii turtim sa ne facem doi banuti cu stema romaniei pe care sa-i atarnam intr-o zi ca pe un tezaur la gatul nenascutilor nostri copii

...