de mine

imens si straniu labirint ai imaginat tu aici.

uneori noaptea se intinde in noi ca la ea acasa.

nu stiu daca mi-a placut sau daca m-a intristat...

Mi-a dat fiori. Tu, in toate astea. Si ele toate in tine. Daca am vedea mai degraba in noi...

thais, geta, va multumesc, ma bucur ca v-ati lasat impresiile;

senzitiva poezie scrii, in general, aceasta insa - din anumite considerente - are un impact deosebit asupra fibrelor mele emotive...
numai ca eu aveam sa zic \"si nu vroiam sa inteleg\"...

silvia, ca lasi semne, desi e iarna si frig si intuneric, ma surprinde placut, placut;

iti multumesc, sa ai somn linistit;

poezia ta imi sugereaza un scurt metraj, sectiunea animatie, un cadru deschide un alt cadru, in final ne intoarcem la fata care se trezeste brusc din somn si striga, cu gura larg deschisa. Cum se pipaie linistea- subiect de meditatie. Mie imi plac scurt metrajele.

De la Heraclit citire, omul este un mic univers, fffffff, Mae, ce noapte e acum la tine, dar e dreptul tau, orice experienta are alte urmari pentru fiecare, dupa momentul si structura sa sufleteasca, si totusi, lasa-ma sa ridic un pic storurile, parca m-a asurzit atata liniste, uite, pe strada trece o umbrela albastra iar felinarele sunt palid aprinse, exact atat cat trebuie, cineva calca pe umbra noastra si nici macar nu stie, poate ca suntem invizibile, nici eu nu mai inteleg nimic, stiu insa ca poemul tau e frumos si-mi place iar domnul Blaga scrie chiar acum un aforism despre lumile latente:

\"Cand porti in tine o lume intreaga, cel mai neansemnat impuls din lumea de afara, o nimica toata, ajunge sa scoata din tine aceasta lume si sa te puna pe tine in mijlocul ei. E destul sa vad o turma de capre ca sa ma simt in Arcadia.\"

Ama

Mulțumesc pentru tot. Cu drag,