as fi rămas asa
în întuneric
cautand tacerea
oprindu-mi respiratia
cautand in minte
dincolo de stele
timpul
ca o aripa ce se incapataneaza
sa bata
ca o inima ce se incapataneaza
sa
as fi rămas asa
în întuneric
cautand tacerea
oprindu-mi respiratia
cautand in minte
dincolo de stele
timpul
ca o aripa ce se incapataneaza
sa bata
ca o inima ce se incapataneaza
sa
as fi rămas asa
în întuneric
cautand tacerea
oprindu-mi respiratia
cautand in minte
dincolo de stele
timpul
ca o aripa ce se incapataneaza
sa bata
ca o inima ce se incapataneaza
sa
dormiți voi cetățeni
îmbălsămați
în veșnice promisiuni
electorale
halucinații telegenice
la matinal
alaturi de cafeaua
neagră și amară
somnambulismu-i
general
undeva
la mijlocul peretelui
marea se unește cu cerul
cățiva pescăruși în stânga sus
se aud valurile mării
dialoguri, scenete, dragoste și tradare
bătrâni în cărucioare
și mașini de formula
mi s-a făcut brusc dor
de noiembrie
tocmai azi
în prima zi de primăvară
dimineața se ridica cu greu
de pe mare
norii de plumb
își storceau
ancorele aruncate în valuri
numai vântul pe
aș vrea să văd dincolo de mare
dincolo de norii joși și alburii
care s-au îngrămădit prea aproape
în existența noastră
dincolo de marginea patului
dincolo de fereastră
dincolo de pi, de
și mi-a venit
dintr-o dată, în minte
exact la ora aceea,
de după-amiază ambiguă,
când nu știi dacă să te grabești
sau să mai zăbovești cu privirea pierdută
pe fereastră
ziceam,
exact la ora
luna deasupra mării
printre nori și ceața alburie
într-o lume paralelă
preț de câteva clipe
prin fereastra deschisă
pereții vopsiți în valuri albastre
deasupra o femeie cu coapse măslinii
fum
am pus în locul cuvintelor
bucăți de carne
și au început să mă doară
toate vorbele
am pus în locul cuvintelor flori
și mi-am dat seama cât sunt
de alergici oamenii
la polen
am vrut să pun
sisif
cobora asudat
rostogolind
fără rost
pietrele din drum
și de fiecare dată
undeva pe la mijloc
în dreptul lui
se oprea
neliniștitor
un autobuz
cu lumini albastre
clipocind în
așteptând lângă un zid
lumina artificală
clonează
o șină de tramvai
de care mi-e dintr-o dată
atât de dor
o dimineață liniștită
șoseaua Colentina
sau poate o alta
fugea
dispărea pur și simplu
o suspectam că pleca
singuratică
să taie timpul în piatră
bucăți neșlefuite îi rătăceau
mereu prin buzunare sau
pe sub pernă
ce faci?
lansam eu din când în
lambada,
distorsionată
agonizantă
sunet metalic
de jucărie chinezească
motocilist cu cască roșie
țipăt de copil
cu intermitențe
și repetiții
copil negru, mamă absentă
scârțâit de șine
Monsieur Boubou e trist. Se gândește la cei șase copii pe care nu i-a vazut de cinci ani, și care-l așteaptă să se întoarcă sănătos și cu banii acasă. Incovrigat în pat, nu mai simpte durerea, el se
Azi am întâlnit pe stradă o femeie fredonând. Apoi, încă una, dupa vreo două minute. Nu mai îmi aduc aminte decât de a doua: era îmbrăcată in negru,cu o rochie usoara, și pantaloni, avea ochi negri,
Iubito
Am nevoie
Să-ți vorbesc la orizontală
Cuvintele mele
Vreau să-ți atingă umărul
Precum valurile mari
Aducând rătacite mesaje
sufocate în sticle
și aruncate cu speranță și disperare
în
Am să te sărut
în colțul gurii
Tu privind înainte
și clipind intermitent.
Eu cu palma stângă,
în urechea ta dreaptă,
vorbindu-i.
Ne pregătim de ceva,
de o mare pornire.
viața
ca un album de poze
ca o fereastra prin care privești
prezentul viitor imposibil
numai Bach
neținând cont de nimic
se încapațânează
să o viziteze pe doamna S
pentru el
viitorul nu