stefan ovidiu

Ploua si ninge Astenica tristete De primavara Fulgii prin ploaie Ratacesc intr-o doara Albul prin negru Ca ‘ntr-un pacat Pe ziduri ploaia Jilave umbre naste Si eu le aud,

Hai sa fugim, Pe drumul de fier Pe langa cer Sa ocolim norii Cazatori si goi In unghiuri drepte Si moi Hai sa fugim Ca si cum Ne-am da intr-un leagan Urcand in fuga Pentru-a cadea

Am sa iti var o mana pe sub coasta Sa-ti mangai sanul pe partea lui ascunsa si sfioasa Si-am sa te sorb prin sfarcul palniei intoarse sa te golesc de toata tema si napasta de fluture

iubito, carnea ta alba coboara incet ca o ceata calda deasupra unui lac rece de munte destramandu-se soarele isi trimite penele stralucitare sa-ti gadile talpile pe buza apei ochiul inghetat

Ah iubito, Buza ta dulce Ca un bob de strugure Sfarcul tau de san Imi mangaie subsuara Campul ne adulmeca Lacom, Trupurile calde De ce prin ochii tai Lumea se vede Invers ? Frunzele

VIITORUL A FOST GASIT MORT IN CASA SA ROZ CU FERESTRE ZIDITE VECINII, AU SIMTIT UN PUTERNIC MIROS DE TRECUT SI ACUM, FAC CERERE LA PRIMARIE, PENTRU UN AJUTOR DE INMORMANTARE

ce e dincolo de nisip ? ma intrebi rascolind cu talpa, prin gaura curcubeului. ce e dicolo ? -freamati din trupul tau de femeie gata sa moara gata sa rodeasca. te intorci spre mine cu

imi trece un gand prin minte spintecandu-mi ca un cutit emisferele de la un pol la altul este gandul care vrea sa ma gandeasca el pe mine sa ma cloceasca ca pe un ou, un ou

noapte cubaneza in fum de havane si ritmuri sociale rum, revolucion, valurile marii bat in jargon au mai ramas batranii sa cante din trompete lunii ingropate in subsol cand se va

eu cred ca nu exista pseudopezie, exista numai pseudopoeti umbre ratacind prin desert ridicandu-si bratele in aer si inverzind felii arcuite de nisip ascutindu-si tepii prin vant vrajitori

iubita mea are forma de san de gura, de ochi albastru de gat, coapsa, si uneori semn de intrebare. cel mai mult o iubesc asa vibrand de indoiala metafizica cand ajung sa-mi pun si eu intrebari

daca fericirea ar dura mai mult de o clipa am nastea copii cu stele in frunte Feti frumosi jucandu-se cu felii de cer albastru si rosu am rotunji luna de fiecare data din placerea unei iubiri

vara, inainte de rasarit in tramvaiul 5 e inca racoare umar la umar o tanara si-o batrana vagaboanda se unduie leganate de tramvai una priveste pe geam discul rosu de foc feliat

Ma trezesc alergand prin pat Dupa vise In scobitura talpii iubitei Cad. Un vierme lat Imi zmbeste cu gura plina De vise. Atat de multi Au mai calcat pe-aici Cu buze dulci Cu ochi

prin geam gandurile mele bat cad, picura, rapaie curg sper cer. cerul e plumburiu e greu cer de toamna auster. pe strada ingusta de piatra vad iubita trecand in graba prin