iubito...

1 min lectură·5 octombrie 2002

Mediu

iubito,

carnea ta alba

coboara incet

ca o ceata calda

deasupra unui lac rece de munte

destramandu-se

soarele isi trimite penele stralucitare

sa-ti gadile talpile

pe buza apei

ochiul inghetat al cerului

incepe sa lacrimeze.

022.737

stefan ovidiu. “iubito....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ovidiu/poezie/27353/iubito

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

waw! pot sa spun ca m-ai santajat! ai amintit de munte si acum muntele e fata Morgana din visurile mele. :)

GN Gabriel Nita✓6 oct. 2002

Cum, s-a dus deja bronzul? Pai n-ai fost cu ea la mare, nu ai lasat-o si acolo sa se impauneze in soare?
Foarte rau...