stefan ovidiu

mă umblă galbene umbre de fluturi hai-hui mă leagă florile cu odgoane de sticlă și cerul mă soarbe prin găuri de nori

M-asteroida avea sanii Super-tari Si stralucitori Ca doua Super-nove Mainile lui Ca doua tranacopae Muscau Din Calea lactee

Un paianjen Atemporal Tesea meticulos O panza Ca o antena parabolica A tacerii O mie de ganduri zburand Si nici o vorba Nici o umbra fulgerand Timpane impietrite de incordare Tacere

Domnule te rog frumos Nu mai scobi cu tarnacopul Printre randuri Poezia este o fata mare Si rusinoasa Si daca te joci Cu sentimentele ei Cuvintele Ti se se vor naste din flori

In mijlocul verii dezgolite Toamna purtand pe umeri torentialele ploi Noroc ca iubita Are o umbrela noua sub care incape numai ea Eu iau la brat ploaia Si caut urme de cer Pe sub nori Ni se

pe mana de pe mana pe masa de pe masa pe mana pe buze praful existenta noastra metaforica desenez cu un deget in praf o umbra un suras o carte postala catre viitor

Deschid o carte Cu pagini nescrise Cuvintele mele nerostite Monologuri In fata unei iubiri nemarturisite Pictez o tinerete fara batranete Pe o coala alba de hartie Fug din timp Intr-o

Unde Se duce timpul Fara sa se mai intoarca Care Este umbra timpului Coada norului alburiu Sau coroana uscata A acestui batran copac Cine Invarte in gol timpul Si ne smulge de pe

Traim intr-o lume ciudata si uneori ostila in care suntem nevoiti sa incercam sa ne descurcam mai mult sau mai putin singuri.Tu spui ca nu esti perfecta dar incerci sa fii. Si cauti sa te mantuiesti.

Poate ca cei ce bat bulevardul ce leaga Piata Universitatii de Piata Unirii sa fi remarcat in aceste luni de vara, doi batranei ce merg parca goniti de o frica nestiuta, fara sa stie nici ei unde,

ma intorc intre patru pereti intre patru ochi pe fiecare perete un ochi ma apuc sa mai bat o lacrima-n perete de care sa-mi agat amintirile.

Traim intr-o lume magica. Vecina mea are un caine latos pe care il cheama Nirvana. La TV am vazut un film in care o pisicuta obeza se chema Chifteluta. Deci dulaul Nirvana si Pisicuta

as vrea sa plang la fel de usor cum zambesc insa tristetea mea e sapata intr-un suflet de piatra de accea muncesc mult pentru fiecare lacrima curata

Ploua tacut si in gol sub un cer obosit de nesomn Trecatori sovaind la semafoare asteapta-o schimbare in tristul decor. Si totul parca e dat in reluare, si ieri a fost aceeasi zi

iubito te rog sa uiti serile lungi pe canapea in fata televizorului vinul fiert in care se scalda o felie de mar kebabul- fara cartofi (pe care il descoperisei tu) ultimul tramvai disecand

mai tarziu vom trece de cealalta parte a soarelui vom mangaia coada albastra a lunii pe marginea drumului ascutindu-si umbrele copacii ne vor tine de dupa gat mai tarziu va fi un pic de

ploua ploua nehotarat ploaie de iarna ploaie occidentala nu te uda nu te murdareste doar te intristeaza oamenii nu tresar nu se feresc nu baga de seama nu se uita la ploaie ploaia se

si iarasi a nins rece si gol sarac abstract ferestrele de metal n-au trosnit si pe geamurile negre nimeni nu a mai desenat buchete de flori

a nins putin parca pe furis o mie de caini parsivi muscau inversunati din ceafa trecatorilor apoi se transformau in lilieci balanganindu-se si stravezindu-se in lumina rece a lunii

vara isi intindea trista bratele lungi cuprinzand de dupa gat trecatorii agonici le saruta pios umbrele decojite si le strecura pe sub piele istoria arzatoare a inca unei

a trecut o luna ca un tren de noapte sfartecat de lumina cruda si calda a trecut serpuind catre nopti trecatoare a trecut alergand furand norilor sudoare noptilor jefuindu-ne in

aluneca ploile pe marginea drumului in iunie ciresele ca niste lacrimi rosii sani de femei se parguie soarele si vantul noile iubiri rodesc tristeti si sperante tipul aluneca ploile