stefan ovidiu

as fi rămas asa în întuneric cautand tacerea oprindu-mi respiratia cautand in minte dincolo de stele timpul ca o aripa ce se incapataneaza sa bata ca o inima ce se incapataneaza sa

as fi rămas asa în întuneric cautand tacerea oprindu-mi respiratia cautand in minte dincolo de stele timpul ca o aripa ce se incapataneaza sa bata ca o inima ce se incapataneaza sa

se zvârcolește iarna din burtă-i țâșnesc timizi ghiocei

fugea dispărea pur și simplu o suspectam că pleca singuratică să taie timpul în piatră bucăți neșlefuite îi rătăceau mereu prin buzunare sau pe sub pernă ce faci? lansam eu din când în

Ploua tacut si in gol sub un cer obosit de nesomn Trecatori sovaind la semafoare asteapta-o schimbare in tristul decor. Si totul parca e dat in reluare, si ieri a fost aceeasi zi

vara isi intindea trista bratele lungi cuprinzand de dupa gat trecatorii agonici le saruta pios umbrele decojite si le strecura pe sub piele istoria arzatoare a inca unei

calatoresc intr-un tramvai imaginar timpul are culoarea prafului de primavara umbrele oamenilor inverzesc

ninge, undeva in tara pe inserat lumina slaba sterge contururile dureroase prima bataie cu bulgari roseata in obraji departe pe strazi uscate se sterg prin vitrine obrazuri palide de

ne insiram toti trei de-alungul acelei raze de soare calde ce ne facea contemporani cu frunzele ruginite ale platanului din curte pe noi cei osanditi pentru bucati de timp mai mici sau mai

Ma trezesc alergand prin pat Dupa vise In scobitura talpii iubitei Cad. Un vierme lat Imi zmbeste cu gura plina De vise. Atat de multi Au mai calcat pe-aici Cu buze dulci Cu ochi

daca fericirea ar dura mai mult de o clipa am nastea copii cu stele in frunte Feti frumosi jucandu-se cu felii de cer albastru si rosu am rotunji luna de fiecare data din placerea unei iubiri

Ah iubito, Buza ta dulce Ca un bob de strugure Sfarcul tau de san Imi mangaie subsuara Campul ne adulmeca Lacom, Trupurile calde De ce prin ochii tai Lumea se vede Invers ? Frunzele

iubita mea are forma de san de gura, de ochi albastru de gat, coapsa, si uneori semn de intrebare. cel mai mult o iubesc asa vibrand de indoiala metafizica cand ajung sa-mi pun si eu intrebari

iubito, carnea ta alba coboara incet ca o ceata calda deasupra unui lac rece de munte destramandu-se soarele isi trimite penele stralucitare sa-ti gadile talpile pe buza apei ochiul inghetat

am pus în locul cuvintelor bucăți de carne și au început să mă doară toate vorbele am pus în locul cuvintelor flori și mi-am dat seama cât sunt de alergici oamenii la polen am vrut să pun

Gura lui mirosea A ceapa si poezie Si vantul ii ravasea parul Prin fereastra deschisa As vrea sa renunti la ceapa Parfumul ei ne deranjeaza Pur si simplu Nu are ce cauta in poezie La mine

Am sa iti var o mana pe sub coasta Sa-ti mangai sanul pe partea lui ascunsa si sfioasa Si-am sa te sorb prin sfarcul palniei intoarse sa te golesc de toata tema si napasta de fluture

am privit prin fereastra rotunda a irisului si-am vazut lumina pierind si-am plans atunci cu durere din lacrimi sa-nvie lumina

mai tarziu vom trece de cealalta parte a soarelui vom mangaia coada albastra a lunii pe marginea drumului ascutindu-si umbrele copacii ne vor tine de dupa gat mai tarziu va fi un pic de

dormiți voi cetățeni îmbălsămați în veșnice promisiuni electorale halucinații telegenice la matinal alaturi de cafeaua neagră și amară somnambulismu-i general

Ploua si ninge Astenica tristete De primavara Fulgii prin ploaie Ratacesc intr-o doara Albul prin negru Ca ‘ntr-un pacat Pe ziduri ploaia Jilave umbre naste Si eu le aud,

Ninge, Si parca ploua cu incetinitorul De jos Privesc cum picura in lacrimi negre Cerul Cum fulgii albi il sfasie Murind Ninge, Si parca ploua cu incetinitorul De sus Se scurge picurand

deasupra orasului gratioasa tacuta prin orasul invaluit in zgomot macaraua rosie isi roteste bratele indicandu-ne subtil urmatoarea directie in care sperantele noastre sunt invitate sa se