Poezie
iubita mea...
2 min lectură·
Mediu
iubita mea are forma de san
de gura, de ochi albastru
de gat, coapsa,
si uneori semn de intrebare.
cel mai mult o iubesc asa
vibrand de indoiala metafizica
cand ajung sa-mi pun si eu
intrebari existentiale,
cu capul in jos
excalamand cu uimire
ei da, chiar asa ?!,
si cer atunci sa fim executai pe loc
convins ca nu putem fi fericiti mai departe
dar ei trag doar trei gloante
intotdeauna
si de fiecare data, langa noi
lasandu-ne cu iubirea in suspans.
in rapaitul tobelor
ca doi amanti teribili
si periculosi.
lacrimile noastre nu ne mai curg pe obraji
ci pe frunte in sus spre parul
albit dintr-o data,
de frica.
ea ma ia de mana si vrea sa fuga
eu o iau de san, sau de gat
sau o sarut pe ochiul albastru
ca un colt de cer in care aripile noastre
taie carari abrupte, inchipuite si disperate.
alergam:
o coapsa de-a ei
o coapsa de-a mea
alergam, fugim unul de altul
ne urmarim foarte bine,
ne primdem in brate
ne disperam
ne mintim, ne inchipuim, ne imaginam
gura mea rosteste adevaruri invariabile
gura ei rosteste adevaruri invariabile
amandoi ne marturisim si ochii nostri rad
su umezesc de emotie
am vrea sa mai fim copii,
copii cu fete planse si tristi, plangaciosi, mucosi
mamosii, fata tatei, baiatul mami,
am vrea, am vrea, am vrea.
si ne-avem asa
unul pe altul
numai unul pe altul
pentru o vreme.
sau poate doua....
001640
0