Poezie
tablou
1 min lectură·
Mediu
ne insiram toti trei
de-alungul acelei raze de soare calde
ce ne facea contemporani
cu frunzele ruginite
ale platanului din curte
pe noi
cei osanditi pentru
bucati de timp
mai mici sau mai mari
sa ramane izolati
contemporani
cu instalatia de aer conditionat
si cu sentimentul
unei lipse acute de cer
si de iarba
pe ea
cu genunchii indoiti
cu barbia in piept
neprivind prin fereastra
si repetand obsesiv
aceeasi intrebare
domnule, ce mancam diseara
si eu mototolit in neputinte
zambind aproape metafizic
privind prin fereastra
strecurandu-mi printre frunzele ruginite
gandurile
si ascultand
inimile trenurilor
batand
din ce in ce mai rar
013352
0
AM