Poezie
doar noi
1 min lectură·
Mediu
ne iubim indelung intr-o barca veche
fara vasle fara soare fara luna
doar o incandescenta geometrie fluida
intr-o legenda atlantida se scufunda
nimeni nu plange doar noi
tesem intre valuri orase sidefate
intrupati in aceste cuvinte vechi
fara vasle fara timp fara timp
nemurindu-ne
nestingandu-ne
doar noi
0124.667
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 47
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
stanescu elena-catalina. “doar noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanescu-elena-catalina/poezie/43925/doar-noiComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
sincer, marcela, nu am inteles comentariul tau.
0
sa existe oare si singuratatea in doi? si sa mai fie si vrednica de dorit? si sa fie chiar singuratate...?
0
sa lasam singuratatea undeva, pe fundal...
0
desi o simt trista si fara speranta (\"fara soare fara luna\") totusi imi place...\"doar noi\"...si iubirea, dainuind...
\"tesem intre valuri orase sidefate\"...frumoasa metafora...
faina si \"umbra pasilor\" si \"firul de iarba\"...stii tu ...;):)
\"tesem intre valuri orase sidefate\"...frumoasa metafora...
faina si \"umbra pasilor\" si \"firul de iarba\"...stii tu ...;):)
0
parca \"ne iubim\'-ul tau e in contrast cu toate celelalte... barca fara vasle imi place mult de tot. parca seamana a soarta. in rest, am perceput parca un vis stravechi de cand lumea, in care iubirea nu poate muri, atata timp cat suntem noi, sau poate invers...
0
Singurul vers caruia nu-i gasesc locul aici este \"nimeni nu plange doar noi\". Mi se pare ca strica atmosfera miraculoasa, linistita, pe care ai construit-o. De ce sa plangem cand ne iubim intr-o barca leganandu-ne pe ape, fara timp, fara soare, fara luna?
0
hera, ma bucur sa te regasesc.
fara speranta nu este, nemurindu-ne, nestingandu-ne...
silviu, multumesc !
mult, mult mai aproape.
rada, e adevarat, poezia aceasta nu a reusit sa fie transparenta, asa a iesit, poate daca il legi de versul anterior reusesti sa gasesti un raspuns...
fara speranta nu este, nemurindu-ne, nestingandu-ne...
silviu, multumesc !
mult, mult mai aproape.
rada, e adevarat, poezia aceasta nu a reusit sa fie transparenta, asa a iesit, poate daca il legi de versul anterior reusesti sa gasesti un raspuns...
0
W
atemporala, barca ta, nu-i tre\' nici soare, nici luna, da\' ea - veche fiind - stie de toate cele adevarate, scufundate (din pacate) putin cate putin pana la aparenta disparitie, de-abia acum incepe ritualul, cuvinte vechi, simboluri si sentimente, pastrate in nemurire, nealterate.
mi-a placut, mae!
mi-a placut, mae!
0
O poezie frumoasa, care cred eu ca ar fi meritat o steluta.
Primele doua versuri sunt extrem de puternice si de sugestive. Doar ele, si poezia ar fi fost completa.
Tot ceea ce urmeaza e intr-un fel explicatie, e intr-un fel repetare. Iar daca ar fi sa arat si eu cu degetul vreun vers, acela ar fi \"intr-o legenda atlantida se scufunda\", pentru ca, in lipsa semnelor de punctuatie, intrerupe curgerea poeziei, armonioasa in rest.
Pe curand!
Primele doua versuri sunt extrem de puternice si de sugestive. Doar ele, si poezia ar fi fost completa.
Tot ceea ce urmeaza e intr-un fel explicatie, e intr-un fel repetare. Iar daca ar fi sa arat si eu cu degetul vreun vers, acela ar fi \"intr-o legenda atlantida se scufunda\", pentru ca, in lipsa semnelor de punctuatie, intrerupe curgerea poeziei, armonioasa in rest.
Pe curand!
0

cat
a
strofa:)