Din sacul orizontului, nimicul se scutură
Orașul-Corabie așteaptă semnul alb
cu care vine potopul și uitarea
Strănutul câinilor fără stăpân a amuțit,
zbaterile de batistă și despărțirile
au
Dumnezeul meu hoinărește prin tramvaie
Cand ploua, spală parbrize la intersecții
Așa câștigă și el un suflet, nu prea multe,
Cât să trăiască liniștită si el și omul
Uneori îl zăresc de
Fluture pe frunză
Piersica-l privește pufos
Aripa grea îl coboară
Miroase dulce, mincinos
Zeama ar curge pe barbă
Stupid în hohot de râs
Jos, lumina se joacă în roi
Se schimbă-n ochii și la
Domnule Zero,
să mă încarc de negativă karmă
eu nu doream, la ‘comentariul” vostru,
rănit, să folosesc la rându-mi armă,
dar ce-a greșit Madim-Neprihănita
atinsă doar de coronița florilor din
Cuvântul te-a zaharisit,
te-a transplantat pe silicon
pânză de pai și gaget cardiac
Ti, iubi, zilnic te fac
trăgându-te de I si O
și la mijloc TU
Cine-i mai fi ..
“Iubito, iubito,
Cum erai înainte mirare,
De strigătul de cuc
De cuibul pufos de nichel
Cum erai la buza de scoică
La o ridicare de pleoapă
Scânteie de minte bolnavă?
Ce parte din mine sadică
Tot
Iubito, nu distruge fundația
ce ne ține casa veșniciei
și nu construi cu cărți mastru-șah
și cu acte semnate de primărie.
Zeii însăși o să-i invoc să ne salveze
căci nu cred că avocatul ne va
Acestă coamă de brad
și acest zbor înalt
liniștite pot fi
în dulcea lumină
ce pulsează în mână
în bucuria rotundă a vieții
Acestă neagră pădure
și acest zbor tăcut
înfricoșate pot
Poetria poetrului
Se ia o oală mai adâncă
apoi se prind cu mâna stângă
cuvintele-substanță pură:
Transcedental și Convențional
și se bagă cu grijă în gură
Apoi ceva pentru dicție:
Rație,
Potopul
Iubita, privindu-mă
a început să mă plângă
zbătându-mă să nu mă înec
timpul a devenit al ploii
în tic –tac-ul picăturii
mi-a lăsat un gând corabie:
în propria lacrimă
sculptează ce
Te-am iubit în vis
cu ochiul orb întredeschis
stea răsărită din carne
prin pântecele tale
Þipau primul cuvânt
rotund și mereu fiu
altoiul oaselor tale
în venele deschise
și veșnic
Am părăsit-o undeva, dincolo,
nu mai știu!
Intâi s-a lăsat o liniște mare.
Nu mai sorcovea nimeni
...soooorcoooovaaaa veeeeseeeelaaaa!
Nu mai înălța glasul pițigăiat
...zmeul înalt!
Nu m-am
Nu-mi pare rău
că am spus:
Te iubesc!
Eu am ridicat eșafodul
"Te iubesc!".
Am auzit sub cupole ecoul,
apoi l-am văzut împietrind
sub forma chipului tău.
Si chipul meu rostind mereu:
Te
ZARUL
Zarul a fost aruncat
de mâna albastră din cer
Întrebarea este in zadar
Totul e acolo, pe zar
Jucăm viața cu frenezie,
cu zaruri de os și mister
secunda să mai întârzie
dar zarul a
Se ia o oală in forma de noapte,
pentru inspirație și décor,
Se prind cuvintele cu mâna stângă,
se rumegă in partea dreapta:
cuvinte alese, aromate:
iubito,stea,sân,geană,păpușă
apoi guma fara
Soarele a rupt perdeaua sufletului
Exploziv sparge oglinzile sinelui
A izbucnit un curcubeul în odaie
În căldura lină a blănii de oaie
Aștept pe o insulă singură, iernile.
În spate, cenușie și
Iubito, hai să salvăm numere !
Căci în demo un iepure cântă
deschizând o usă măruntă:
Tu mă salvezi pe mine
Eu te salvez pe tine
De la tinerețe
Pan-la bătrânețe!
Să urmărim coada iepurelui
Soarele răsarit în odaie
Lumina a rupt perdelele
Exploziv sparge oglinzile
A răsarit soarele-n odaie!
În căldura blănii de oaie
Aștept să-mi sfârșesc zilele
Pe spate, cenușie și
Rămai iubito aici,
unde lumina-apa
curge pe gene,
rămâi cu mine
în ochiul de furtună,
în mijloc de cerc,
de veacuri de noroc
de salturi de pămant
și stele respirand.
Acolo e prinsă
Doar vulpi si iepuri
gonesc în buiestru
printre sălbatice morminte
și buruieni uitate de leac.
Vântul ii mângîie
cu răcoarea apusului.
Doar praful călduț a rămas
din fierbintele trecut
AM