Poezie
Alfabetica!
ABC
1 min lectură·
Mediu
Soarele a rupt perdeaua sufletului
Exploziv sparge oglinzile sinelui
A izbucnit un curcubeul în odaie
În căldura lină a blănii de oaie
Aștept pe o insulă singură, iernile.
În spate, cenușie și sumbră,
De călău îmi apare o umbră
Mă rotesc în sudoarea mea acră
Ferindu-mă de lumina cea sacră
Ce vine ca o revarsare de ape
Potopul aproape, atât de aproape!
Adorm târziu larvar, delirând
În muribunda -mi căldură visând
Nu este greu, nu sunt păcate
În somnul meu de puritate
Raza îmi desparte de înger aripă
Frumos, inocent, și fără frică
Privesc la suflet cum se ridică.
002979
0