RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Comentariul tău acordă cuvântului destinația sa gnomică și poetică :”devenire sublimată în creație”.
Lăuntricul tău structurat în entități sensibile ce țin de suflet și euri ce conturează personalitatea, se deschide luminii dăruind iubire și înțelegere , din el înspre mine eliberează pasărea-poezie, pasărea-comentariu, pasărea-suflet.
Lăuntricul tău structurat în entități sensibile ce țin de suflet și euri ce conturează personalitatea, se deschide luminii dăruind iubire și înțelegere , din el înspre mine eliberează pasărea-poezie, pasărea-comentariu, pasărea-suflet.
Pe textul:
„Launtric feliat in entitati,in straturi,in euri" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextPoemul este o entitate vie, sensibilă, un crin cu ideea de alb dezbrăcată în versuri, un țipăt înăbușit pe gura cuvintelor și se dăruie în sensuri.
Pe textul:
„lumina din tipat" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextMoartea umblă deghizată într-o femeie frumoasă, în ochii ei negri vezi neantul, în zâmbetul ei ascuțit se ascunde coasa, în părul ei negru se rătăcește întunericul și în mișcarea ei este atrasă neființa.
“Copiii se nasc din sărut” și ochii lor puri dizolvă moartea , căci în ei lumina dansează valsul purității.
“Copiii se nasc din sărut” și ochii lor puri dizolvă moartea , căci în ei lumina dansează valsul purității.
Pe textul:
„paso-dóble" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextMă bucur că m-ai descoperit, ca reîntâlnirea cu un prieten drag, după o despărțire îndelungată.
O surpriză plăcută am avut când am deschis pagina mea de texte.
Te aștept cu drag să revii cu noi poezii în care să-ți simt parfumul liric special.
Din păcate trec printr-o perioadă în care pot doar să teoretizez iubirea, nu însă să o și aplic.
Cu drag, Rockyeru.
O surpriză plăcută am avut când am deschis pagina mea de texte.
Te aștept cu drag să revii cu noi poezii în care să-ți simt parfumul liric special.
Din păcate trec printr-o perioadă în care pot doar să teoretizez iubirea, nu însă să o și aplic.
Cu drag, Rockyeru.
Pe textul:
„Ipohondrie si schizofrenie" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextO precizare aș face la comentariul tău : fluidul în care plutește eul nu se scurge înspre interior, ci “pielea găurită este întoarsă înspre interior”.
Cuvintele tale sunt “păsări de oxigen” care împrospătează stările mele existențiale.
Cuvintele tale sunt “păsări de oxigen” care împrospătează stările mele existențiale.
Pe textul:
„Am invatat zborul" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextPoate pentru că nu te exprimi corect în limba română ?
Pe textul:
„Am invatat zborul" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextUneori suntem “un fluture în vinul alb “ al universului, ars de lumina unei stele, alteori “lupi de stepe” ce-și devoră semenii, uneori o sărbătoare de virtuți, alteori recital de păcate, uneori o melodie suavă, alteori un cântec disonant, armonie sau discordie, echilibru de stări sau dezechilibru psihic, speranță sau depresii , și trecem prin viață ca emisarii “unor pași pierduți de nesomn”.
Pe textul:
„Ultima scrisoare în neant" de Elena Albu
0 suflu
ContextAcolo unde neliniștea nu are sens, “zborul lovit de unghiurile drepte” ale unui cub de aer tasat cu latura – finitatea noastră – cade și se prăbușește de “pieptul pământului”.
“Sub copitele cailor albi” se strivesc “orizonturile concentrice” obligând privirea să se întoarcă în semințele irișilor.
Deosebit de expresiv și reușit mi se pare versul : “pun urechea și m-aud ascultându-mă”.
“Sub copitele cailor albi” se strivesc “orizonturile concentrice” obligând privirea să se întoarcă în semințele irișilor.
Deosebit de expresiv și reușit mi se pare versul : “pun urechea și m-aud ascultându-mă”.
Pe textul:
„acolo unde liniștea are sens" de Radu Herjeu
0 suflu
Context“Aici ai doar timp să-ți pui întrebarea” despre această poezie, “răspunsul nu e aici”, este în noi înșine, în fiecare.
Și fiindcă este citită, îmi cer scuze că nu sunt de aceeași părere.
Și fiindcă este citită, îmi cer scuze că nu sunt de aceeași părere.
Pe textul:
„răspuns" de Andrei Ruse
0 suflu
ContextCeea ce ai scris este adevărat, însă eu prefer un om echilibrat, decât unul pasional, fiindcă echilibrul ține de rațiune, pe când pasiunea este influențată și crește din instinct.
Un om care este la voia impulsurilor îmi pare un om irațional, iar când “valurile devin prea puternice” se poate îneca în propria decepție.
Mulțumesc fiindcă ai trezit apele liniștite ,nemișcate, amorțite ale scrierilor mele.
Un om care este la voia impulsurilor îmi pare un om irațional, iar când “valurile devin prea puternice” se poate îneca în propria decepție.
Mulțumesc fiindcă ai trezit apele liniștite ,nemișcate, amorțite ale scrierilor mele.
Pe textul:
„Ipohondrie si schizofrenie" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextMereu descopăr lirismului tău expresii noi, un farmec aparte, o atractivitate specială, care dezvăluie un potențial poetic extrem de vast.
“Pe străzile acoperite de umbrele” noastre părăsite noaptea să bântuie oamenii fără rădăcini, orașul se piaptănă lăsând frunzele-fire de păr să cadă pe “fruntea pământului”.
Somnul deschide “un drum indigo” pe care se plimbă fantasmele în piele de arhangheli.
“Închei un legământ” cu viziunile sinistre pentru ca “nimeni nicăieri” să nu-ți mai vâneze zilele.
“Pe străzile acoperite de umbrele” noastre părăsite noaptea să bântuie oamenii fără rădăcini, orașul se piaptănă lăsând frunzele-fire de păr să cadă pe “fruntea pământului”.
Somnul deschide “un drum indigo” pe care se plimbă fantasmele în piele de arhangheli.
“Închei un legământ” cu viziunile sinistre pentru ca “nimeni nicăieri” să nu-ți mai vâneze zilele.
Pe textul:
„Eloa" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextGândul devenit spot pe ecranul lăuntric luminează o plângere, un dor, un cântec de nemoarte, o uitare, o fugă de sine, un râs izolat, iar ecoul său reverberează în spațiul trăirii călcând pe moarte.
Versurile extrem de scurte dau un ritm special, o curgere lină fără obstacole , ca pulsațiile unei inimi.
Versurile extrem de scurte dau un ritm special, o curgere lină fără obstacole , ca pulsațiile unei inimi.
Pe textul:
„cântec de nemoarte" de Monica Mihaela Pop
0 suflu
ContextDin pastelul iernii “vom construi un parc pentru pierduți” și nenorociți , scuturând cărțile noastre preferate vor cădea cuvintele din care facem bănci, din sensuri să construim alei și copaci, iar din prețul volumelor nevândute încă să dăruim bănuți cerșetorilor.
Din fiecare carte să ștergem cuvintele “iubire” și “inocență” și în locul lor să punem tăcerile noastre cu gust de zbucium și neliniști.
Din fiecare carte să ștergem cuvintele “iubire” și “inocență” și în locul lor să punem tăcerile noastre cu gust de zbucium și neliniști.
Pe textul:
„Iarna cuvintelor" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context“Femeia se descoperă între pagini”, iar numărul paginii în care femeia se dezbracă de mister este întotdeauna alături de numărul paginii în care bărbatul o privește goală cum se culcă la sfârșit de frază.
Numărul în care este scrisă amintirea este mai mic decât numărul paginii care cuprinde ziua de azi.
Viitorul – ceea ce încă n-ai citit, ultima pagină – sfârșit de gând, nemișcare.
Să punem în vinul fiert cu efervescențe de neliniști “viața cu gust de scorțișoară” , iar amestecul să-l bem în aburii înșelători ai poeziei.
Numărul în care este scrisă amintirea este mai mic decât numărul paginii care cuprinde ziua de azi.
Viitorul – ceea ce încă n-ai citit, ultima pagină – sfârșit de gând, nemișcare.
Să punem în vinul fiert cu efervescențe de neliniști “viața cu gust de scorțișoară” , iar amestecul să-l bem în aburii înșelători ai poeziei.
Pe textul:
„Femeie de scorțișoară" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextSufletului –fântână a amărăciunii- îi aruncăm monezi , ca unui cerșetor ce bate la poarta înghețată a vieții.
Pe catafalcul mizeriei se aprind lumânări, se spun rugăciuni, iar crucea din noi o smulgem pentru a o pune pe mormântul morții, care începe în noi din naștere, crește, se amestecă cu materia vieții, transformând-o la sfârșit într-o moarte deplină, completă.
Să colecționăm priviri și aripi de îngeri poate vom găsi răspunsuri crucificate de minciuni despre iubirea din miezul privirii și despre dorința acută de zbor.
Pe catafalcul mizeriei se aprind lumânări, se spun rugăciuni, iar crucea din noi o smulgem pentru a o pune pe mormântul morții, care începe în noi din naștere, crește, se amestecă cu materia vieții, transformând-o la sfârșit într-o moarte deplină, completă.
Să colecționăm priviri și aripi de îngeri poate vom găsi răspunsuri crucificate de minciuni despre iubirea din miezul privirii și despre dorința acută de zbor.
Pe textul:
„în mizeria mea" de Marinescu Victor
0 suflu
ContextÎn loc de mască , pe care o purtăm toți, ți-ai pus “costumul de dragon” , care mie, cel puțin, îmi inspiră frică.
Aș trece și eu “pe lângă grădinile” tale cultivate cu semințele lăuntricului pentru a-ți vedea fructele sensibilității , dar mi-e teamă de flăcările cu care ai putea să mă întâmpini.
Aș trece și eu “pe lângă grădinile” tale cultivate cu semințele lăuntricului pentru a-ți vedea fructele sensibilității , dar mi-e teamă de flăcările cu care ai putea să mă întâmpini.
Pe textul:
„Autoportret in costum" de Adina Ungur
Recomandat0 suflu
ContextÎnvelește inima într-un clopot de sticlă pentru a o privi cum pulsează policrom.
Viața dusă de mână “ca o fecioară în ziua nunții” , nu calcă “mai departe de inimă”, căci la marginea dintre inimă și rațiune se întinde intervalul suferinței.
Dacă femeia și bărbatul ar duce “o singură zi de sihastru” , ar descoperi taina penitenței și ar da religiei un sens ontologic.
Viața dusă de mână “ca o fecioară în ziua nunții” , nu calcă “mai departe de inimă”, căci la marginea dintre inimă și rațiune se întinde intervalul suferinței.
Dacă femeia și bărbatul ar duce “o singură zi de sihastru” , ar descoperi taina penitenței și ar da religiei un sens ontologic.
Pe textul:
„Uităm și de inimi" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextLirismul e un panaceu al poeților, îi vindecă de spleen și de singurătate.
Verbul este acțiunea care clădește cu versul-cărămidă piramida lăuntrică.
Poetul este “călătorul cântând de plictis” într-o aventură a sinelui, prefigurând moartea înainte de a fi încrustată în cameea vieții.
“Poetu-i ecoul rătăcirii prin lumea” creată din poetice idei și cuvinte-simbol , reverberând suferința în spațiile sinelui.
Poetul este ființa de dincolo de oglindă, cunoașterea reversului, transfigurarea tristeții într-un zâmbet fals.
“Rândurile flăcări” ard “revărsate gunoaie” la intrarea în templul poeziei, iar spuza lor sunt gândurile arse în tăcerea ce premerge nașterea cuvântului gestant de sensuri.
Verbul este acțiunea care clădește cu versul-cărămidă piramida lăuntrică.
Poetul este “călătorul cântând de plictis” într-o aventură a sinelui, prefigurând moartea înainte de a fi încrustată în cameea vieții.
“Poetu-i ecoul rătăcirii prin lumea” creată din poetice idei și cuvinte-simbol , reverberând suferința în spațiile sinelui.
Poetul este ființa de dincolo de oglindă, cunoașterea reversului, transfigurarea tristeții într-un zâmbet fals.
“Rândurile flăcări” ard “revărsate gunoaie” la intrarea în templul poeziei, iar spuza lor sunt gândurile arse în tăcerea ce premerge nașterea cuvântului gestant de sensuri.
Pe textul:
„arde poetica" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextMirele care este căsătorit cu viața își strigă disperarea morții în zadar, căci ea se întoarce “înapoi la origini” , în primordial ontologic, unde se ascunde, înfricoșată, în nemurire.
Pe textul:
„a-bis" de Ion Diviza
0 suflu
ContextDorința de a trăi înafara timpului, face din oameni răzvrătiți ai tiraniei sale și determină căutarea “mersului fără sens” , neîncadrat și neîmpărțit de clipe ,prin aruncarea timpului din “Turnul de Foc” al ființei.
“Orașul suspendat ,ca o minune fără număr”, înafara timpului dizolvat într-o nouă dimensiune existențială , își poartă oamenii “de plumb” într-un spațiu al umbrelor.
Liliecii prinși de bolta unui coșmar zboară din mintea unui om adormit spre corpul timpului încremenit , scormonind printre leșurile secundelor.
“Orașul suspendat ,ca o minune fără număr”, înafara timpului dizolvat într-o nouă dimensiune existențială , își poartă oamenii “de plumb” într-un spațiu al umbrelor.
Liliecii prinși de bolta unui coșmar zboară din mintea unui om adormit spre corpul timpului încremenit , scormonind printre leșurile secundelor.
Pe textul:
„Amintiri din Turn" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context