Poezie

cântec de nemoarte

1 min lectură·10 ianuarie 2006

Mediu

mă bate-un gând

trecând

să plâng

să dor

să mor

cântând

mă bate-o apă

șchioapă

să uit

să fug

să curg

râzând

și-un nor mă bate

călător

să râd

să cânt

și-apoi să calc

trăind

pe moarte

054.476

Despre aceasta lucrare

Autor: Monica Mihaela Pop
Tip: Poezie
Cuvinte: 37
Citire: 1 min
Versuri: 19
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Monica Mihaela Pop. “cântec de nemoarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/159648/cantec-de-nemoarte

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

MP Maria Prochipiuc✓10 ian. 2006

Pe moarte trăind, să calc și-apoi să cânt, să râd, călător mă bate-un nor, apoi râzând, să curg, să fug, să uit, șchioapă mă bate-o apă și iar cântând, să mor, să dor, să plâng, trecând , mă bate-un gînd…. Sau: cântând, mă bate-o apă și-un nor mă bate, trecând călător peste moarte, să uit trăind, să fug pe moarte, să uit cântând, mă bate-un gând…trecând să mor, râzând, și-apoi să calc, să fig , să dor…să curg

MP Monica Mihaela Pop✓10 ian. 2006

Ai transformat cântecul într-o incantație, Maria. Mi te imaginez, în fața unei lumânări, legănându-ți mâinile și rostind-o șoptit.
Mulțumesc!

RR razvan rachieriu✓10 ian. 2006

Gândul devenit spot pe ecranul lăuntric luminează o plângere, un dor, un cântec de nemoarte, o uitare, o fugă de sine, un râs izolat, iar ecoul său reverberează în spațiul trăirii călcând pe moarte.
Versurile extrem de scurte dau un ritm special, o curgere lină fără obstacole , ca pulsațiile unei inimi.

FF Florina Daniela Florea✓10 ian. 2006

ba aici e Monica mea cea de toate zilele, ca dor mi-era de ea si de pletele ei azvarlite vantului si de trop-trop-galop zambarit de cuvant cuibarit in coltul cu nume de soare rasare rasare si cu gust de icoana dalba

ba sa stii...aici e Monica mea cea de toate zilele.

MP Monica Mihaela Pop✓10 ian. 2006

Răzvan, sunt bucuroasă de întâlnirea virtuală! Sunt măgulită de comparația gândurilor mele cuminți cu un val de lumină.

Dana, draga mea Dana, poate sunt patetică când spun asta, dar mi s-au umezit genele citindu-ți cuvintele. Simt nevoia, uneori, să-mi încarc sufletul cu versuri simple, culese parcă din largul câmpiei. De-asta mă recunoști mai bine aici, sunt fata născută din florile altiței.

Cu drag!