întotdeauna am tras bățul scurt
îmi clocotesc în tâmple amintiri noroite, cu miros puternic de migdale amare. le car mereu pe umeri, greutatea lor mă apasă, mă face uneori să cad și să mă afund într-un hău întunecat de
MPMonica Mihaela Pop1001 lucruri de făcut
16C trece prin sat ca un Pac-Man hămesit, înghite oamenii de prin stații, îi poartă de-a lungul și de-a latul, îi urcă îi coboară, îi amestecă bine apoi îi scuipă în oraș pe te miri unde nimeni
MPMonica Mihaela PopEram tânără și frumoasă
când ai ajuns eram deja acolo, priveam afișul strâmb prins cu scotch pe sticla fumurie a cinematografului și mă vedeam în reflexia subțire a unei anume femei tinere și frumoase - toate femeile
MPMonica Mihaela PopPoezie desuetă
sunt un poet desuet. versurile mele sunt o adunare generală a vieților consumate, în voia întâmplării, înaintea celor însemnate oniric pe peretele de apus, singurul încă viu, am desenat
MPMonica Mihaela PopO vară cu Rica
toată fierbințeala Sântămăriei s-a coborât pe pământ stăruind cu încăpățânare până dincolo de linia orizontului. liniștea copleșitoare a amiezii mă înfășoară mă închide între faldurile ei
MPMonica Mihaela PopPtiu, ptiu, ptiu!
cu buzele roșu căpșună, cu ochii închiși, în apă neîncepută îți sting nouă cărbuni ca nouă gărgăuni pe linia îngustă a vieții din palmă. unul îmi scapă îl prinzi cu buricele degetelor în nări
MPMonica Mihaela PopDupă nuiele
în bărcul umed stăruie încă mirosul omătului. de-abia ce se desprimăvărează. potecile mă cunosc demult, mă cheamă mereu pe numele mic de sălbăticiune tânără. privesc de departe sălciile garnisite cu
MPMonica Mihaela PopPoem
cu fața întoarsă către apus pun cuminte capul pe tăietor. privesc nemișcată cum se strecoară printre copaci rămășițele de lumină, cum razele lungi și prăfoase ating molatic ruinele zilei ca o
MPMonica Mihaela PopFrigul tău
o vorbă o privire un gest frigul tău aspru amestecă în mine dorul și durerea. în trup mi se face neașteptat iarnă. carnea mi se strânge ca o menghină peste oasele casante printre care
MPMonica Mihaela PopCa o plapumă de lână
ca un sat fără câini trupul meu e cotropit de întâmplări vechi. amazoane bătrâne și excentrice îmi străpung pielea și se strecoară pe rând înlăuntrul meu, se adună ca la o șezătoare în adăpostul
MPMonica Mihaela PopPoezie ușoară, ca șprițul de vară
am pitici pe creier. e o armată întreagă acolo trăgând cu ochiul la viața mea. aliniați de la stânga la dreapta lobului frontal mă salută, dis-de-dimineață, pocnindu-și călcâiele de nervii mei
MPMonica Mihaela PopAdam și Eva
suntem aici de ceva vreme. tu pari un păun extravagant, garnisit cu frânturi de curcubeu, eu o păuniță grațioasă, cu inima pârguită, risipind pe sub gene incantații ne întâlnim ades în camera
MPMonica Mihaela PopRondelul muzei
Știu, draga mea, pe tine te amuză Din vârful penei mele să dispari Și cu o transparență de meduză S-ademenești alți menestreli hoinari, Să-ți faci de cap cu ei, apoi, lăuză, Cu un poem
MPMonica Mihaela PopPoem în do minor
prevăd o întâmplare tristă pe-acest împovărat peron, unde sosire mai există doar pe-o pancartă de carton plecări ne vor fi toate, iară, din ochi ni se vor scurge vieți, vom fi doi călători de
MPMonica Mihaela PopMoartea, ca o rutină
e o lume de nimeni, un mariaj de duzină al vieții cu hazardul când prin gări cu peroane prea înalte se tocmesc trenuri pentru călători anonimi o lume a despărțirilor, împăcarea ar fi o sumă
MPMonica Mihaela PopNuci în staniol
uneori o văd în minte pe mama, îmi făcea rochii și fuste cu volănașe tăind cu foarfeca mare fâș-fâș-fâș prin inul topit sau prin borangic. așa am învățat să croiesc versuri din cuvinte singuratice și
MPMonica Mihaela Popdéjà-vu
- e aproape ora! anotimpurile noastre se risipesc spre cele patru zări carnale în călătoria lor inițiatică prin labirintul simțurilor tactile și atât de supercalifragilistice - spui pe nerăsuflate,
MPMonica Mihaela PopPrin pielea mea de drăcoaică
te-oi fi deocheat! de o vreme vorbești numai de dragoste cu ochii închiși îți sting cărbuni pe linia îngustă a vieții unul îmi scapă îl prinzi cu buricele degetelor aud cum îți sfârâie în ele
MPMonica Mihaela Poparuncătoarea de cuțite
am fost întotdeauna mai băiețoasă, îmi plăceau cuțitele de fapt, îmi plăcea să mă joc cu ele și de-aceea știam să le ascut, știam să le mânuiesc, știam să mă tem de ele mă jucam cu cei de seama
MPMonica Mihaela PopCa un țipăt
uneori, ape învolburate și tulburi îmi scufundă toate corăbiile. năvoade încâlcite le trag adânc în pieptul meu întregind cortegiul amar al tristeților și rănilor ce nu mai au
MPMonica Mihaela Popacolo de unde vin eu
acolo de unde vin eu nu mai e nimic. nici o pleoapă nu mai clipește, nici o mână nu mai mângâie altă mână, nici un suflet nu mai adie în pieptul acela uriaș care mă adăpostea acolo de unde
MPMonica Mihaela Popsunt cobaiul propriei vieți
sunt un amalgam năucitor de vise și surâsuri de brocart îndesate cu de-a sila într-o carcasă efemeră croită în grabă și prea mică am purtat sistematic bătălii în game cromatic-senzitive
MPMonica Mihaela Popcu patinele pe Calea Lactee
să fii pregătită oricând așa spunea tata în serile în care îmi arunca pe cer stelele din ochi și le orânduia cu grijă în constelații lucitoare desigur eu eram gata să fac orice nebunie îmi trecea
MPMonica Mihaela Poppoemă de miercuri
azi sunt eu îngerul îngerului meu, indiferent de mersul bursei în rai nu trag după mine întrebări dar nici nu răscolesc după răspunsuri pe te miri unde, nu mă iau la trântă cu viața și nu vreau să
MPMonica Mihaela Pop