Poezie
cu patinele pe Calea Lactee
1 min lectură·
Mediu
să fii pregătită oricând
așa spunea tata
în serile în care îmi arunca pe cer stelele din ochi
și le orânduia cu grijă în constelații lucitoare
desigur eu eram gata să fac orice nebunie îmi trecea prin cap
eram pregătită
pentru că pe vremea aceea se întâmplau multe
și trebuia să le încerc
pe toate
se întâmplau multe
mai multe decât firele de păr pierdute pe meterezele neastâmpărului meu
înnăscut
mai multe decât pedepsele inventate de mama și repetate circular
până își pierdeau orice noimă
mai multe chiar decât grăunțele de porumb invariabil împrăștiate în colțul camerei
și pe care genunchii mei încă le simt
când plouă
cum spuneam
pe atunci se întâmplau multe
se putea întâmpla chiar să înghețe apele în mijlocul verii
de aceea
patinele îmi erau tot timpul ascuțite
iar eu eram pregătită
și la picioarele mele se întindea fremătând spiralat
Calea Lactee
așa spunea tata
în serile în care îmi arunca pe cer stelele din ochi
și le orânduia cu grijă în constelații lucitoare
desigur eu eram gata să fac orice nebunie îmi trecea prin cap
eram pregătită
pentru că pe vremea aceea se întâmplau multe
și trebuia să le încerc
pe toate
se întâmplau multe
mai multe decât firele de păr pierdute pe meterezele neastâmpărului meu
înnăscut
mai multe decât pedepsele inventate de mama și repetate circular
până își pierdeau orice noimă
mai multe chiar decât grăunțele de porumb invariabil împrăștiate în colțul camerei
și pe care genunchii mei încă le simt
când plouă
cum spuneam
pe atunci se întâmplau multe
se putea întâmpla chiar să înghețe apele în mijlocul verii
de aceea
patinele îmi erau tot timpul ascuțite
iar eu eram pregătită
și la picioarele mele se întindea fremătând spiralat
Calea Lactee
02344
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “cu patinele pe Calea Lactee.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/14197724/cu-patinele-pe-calea-lacteeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EKDistincție acordată
EKErika Eugenia Keller✓Un poem cald și plin de imaginație ( aș spune că e din registrul liric-narativ), care recuperează copilăria ca stare de libertate și de ce nu chiar ca stare de curaj. Vocea poemului e firească, tandră, iar amintirile se leagă natural de imagini cosmice, fără să pară forțate. Finalul aduce o deschidere ludică și luminoasă, lăsând senzația că pregătirea pentru viață începe din joc și mirare.
0
MPîn special în vacanțe, când aveam libertatea să colind prin împrejurimi cât era ziua de lungă. Așa că da, am avut parte din plin de ”joc și mirare” iar amintirile despre copilărie nu îmi pot fi decât calde.
Mulțumesc mult!
0