Vineri

m-am trezit buimacă după cântatul cocoșului
alarma s-a răstit la mine
de trei ori
înainte de a-și da, ofticată, obștescul sfârșit

mă ridic într-un cot și privesc în jur de parcă n-aș mai ști unde sunt
cearșaful roz pal mototolit îmi declară război
nu mai ești tânără
ar trebui să lași contorsionismul pentru alte vietăți desigur
mai fragede, mai frumoase și fără pre_judecăți
azi-noapte a văzut prea multe
cred

toate simțurile îmi sunt înșirate amestecat de-a lungul și de-a latul
pereților,
o expoziție ad-hoc
și foarte personală de arta amorului

prin vene sângele încă îmi clocotește ca în fața unei primejdii
dar asta nu înseamnă nimic


din calendar mă privește tandru vineri,
un fel de panaceu molatic al întâlnirilor noastre,
ziua cea mai grozavă dintre toate chiar mai grozavă decât sâmbăta
și duminica