Poezie
Nesomn
1 min lectură·
Mediu
Un vis prelungit în ecouri deșarte,
Tăiat asimetric din șoapte de veci,
Mă calcă, din pleoapă în pleoapă, a moarte,
Lovindu-și de mine călcâiele reci.
Bacante de ceață dansează-n ferestre,
Deasupra se-nvârt vulturi negri, flămânzi.
Cu tălpi de azur și cu palme terestre
Mă-nvăluie zorii, buimaci și plăpânzi.
Cu ochii înfrânți de sărutul trădării,
Blajin și tăcut, mă privește Isus
Și-mi șterge de lacrimi nesomnul mirării
Lăsându-mă suflet, cu cerul în sus.
12 noiembrie 2003
043824
0
călcâiele reci
cu tălpi de azur
din șoapte de veci
dansează-n ferestre
mă-nvăluie zorii
mă privește Isus
în ecouri deșarte
cu cerul în sus
și cu palme terestre
O poezie frumoasă căreia eu nu-i pot reproșa nimic.
Insomnie la puterea Aleph.
Andreea