Poezie
Adam și Eva
1 min lectură·
Mediu
suntem aici de ceva vreme.
tu pari un păun extravagant, garnisit cu frânturi de curcubeu,
eu o păuniță grațioasă, cu inima pârguită,
risipind pe sub gene incantații
ne întâlnim ades în camera tapetată cu endorfine,
împărțim colțuri opuse pe aceeași țesătură albă, întinsă între noi
ca un nor mătăsos de vară
cirrocumulus lenticularis,
la mijloc pernele umflate numără clipe
una
câte
una
mie
una ție
tăcerea se subțiază
în noi își fac iar loc poemele învățate pe de rost
și totul devine limpede:
odată cu apropierea dimineții,
suntem Adam și Eva tatonând sinergic nerăbdarea capilarelor
ca doi păuni maiestuoși
în stare de grație
02266
0
În plus, păunul ca simbol se potrivește perfect cu erotismul discret din text, fiind un animal al grației și al etalării.
Și îmi place și ideea care leagă totul, un fel de Adam și Eva ai propriei lumi.
Doi oameni care se caută și se recunosc într-un spațiu suspendat între noapte și dimineață, un Adam și o Evă în stare de grație, nu personaje biblice, ci simbolul începutului fiecărei iubiri.
Felicitări!