Poezie
În palme, destinul
1 min lectură·
Mediu
Nimic în viață nu e la-ntâmplare
Poate de-aceea, azi, ca-ntr-o oglindă
Privind în ochii vremii ce mă are,
Îi las retina-ncet să mă cuprindă
Și-mi văd în palme tainica nervură
(pe jumătate calea mi-e străină)
A Trecerii, ce sorții mi-o dădură
Tăiată-n semne calde, de lumină.
Paradoxal, căderile mă-nalță,
Îngenunchez doar pentru rugăciune,
Chiar și tăcerea,-n pieptu-mi se descalță
Cu sufletul când vrea să se cunune.
.........................................
Silabisesc pe zâmbete destinul
Organic descompusă, în cuvinte,
Iar pleoapele îmi picură preaplinul
Din candela aducerii aminte.
0165.069
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “În palme, destinul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/69019/in-palme-destinulComentarii (16)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VTDistincție acordată
O poezie a frămîntării în \"mid-life crisis\", dar în același timp luminoasă ca și tine.
Foarte frumoase metafore și aș menționa:
\"ochii vremii ce mă are\", \"candela aducerii aminte\", \"semne calde, de lumină\", \"Silabisesc pe zâmbete destinul
Organic descompusă, în cuvinte\"
Mi-a plăcut totodată foarte mult modul cum sugerezi viitorul în \"(pe jumătate calea mi-e străină)\".
N-aș zice că este o poezie excepțională dar îți sugerează un arc de boltă încheiat frumos chiar dacă \"pleoapele îmi picură preaplinul\"
Foarte frumoase metafore și aș menționa:
\"ochii vremii ce mă are\", \"candela aducerii aminte\", \"semne calde, de lumină\", \"Silabisesc pe zâmbete destinul
Organic descompusă, în cuvinte\"
Mi-a plăcut totodată foarte mult modul cum sugerezi viitorul în \"(pe jumătate calea mi-e străină)\".
N-aș zice că este o poezie excepțională dar îți sugerează un arc de boltă încheiat frumos chiar dacă \"pleoapele îmi picură preaplinul\"
0
VM„Poate de-aceea, azi, ca-ntr-o oglindă/ Privind în ochii vremii ce mă are,/ Îi las retina-ncet să mă cuprindă/
Și-mi văd în palme tainica nervură/ (pe jumătate calea mi-e străină)...”
Dragă Mihaela,
e-o lume răsturnată în această melancolie contemplativă a ta în care ar trebui să ne vedem cu toții, dacă nu așa cum suntem, măcar și altfel.
În oglindă, stânga devine dreapta și, evident, invers. Prin
nervul optic, imaginile se reflectă în creier răturnare și, m-aș întreba eu asupra acestui „altfel” al nostru sau „așa cum suntem”, dacă, prin același nerv optic, noi nu „ne vedem” răsturnați în lume de dincolo de ochii noștri.
„Îngenunchez doar pentru rugăciune”.
Prin urmare, mi te imaginez îngenuncheată cu fruntea spre centrul pământului (ca piatra lui Aristotel) și cu inima spre centrul universului (ca pasărea). Zborul materiei și zborul spiritului către origini.
„Organic descompusă, în cuvinte”
Dar pentru că dualitatea, la nivelul ființei umane nu se poate manifesta decât „împreună”, evdarea păsării din „colivia de aur” nu se poate face decât prin „logos”, care și el zboară către un Logos din care a purces.
Drum bun...
Și-mi văd în palme tainica nervură/ (pe jumătate calea mi-e străină)...”
Dragă Mihaela,
e-o lume răsturnată în această melancolie contemplativă a ta în care ar trebui să ne vedem cu toții, dacă nu așa cum suntem, măcar și altfel.
În oglindă, stânga devine dreapta și, evident, invers. Prin
nervul optic, imaginile se reflectă în creier răturnare și, m-aș întreba eu asupra acestui „altfel” al nostru sau „așa cum suntem”, dacă, prin același nerv optic, noi nu „ne vedem” răsturnați în lume de dincolo de ochii noștri.
„Îngenunchez doar pentru rugăciune”.
Prin urmare, mi te imaginez îngenuncheată cu fruntea spre centrul pământului (ca piatra lui Aristotel) și cu inima spre centrul universului (ca pasărea). Zborul materiei și zborul spiritului către origini.
„Organic descompusă, în cuvinte”
Dar pentru că dualitatea, la nivelul ființei umane nu se poate manifesta decât „împreună”, evdarea păsării din „colivia de aur” nu se poate face decât prin „logos”, care și el zboară către un Logos din care a purces.
Drum bun...
0
FFDistincție acordată
pentru ca mi-a placut si pentru ca m-am regasit in poezia ta si pentru ca nu voi comenta vers cu vers, as vrea sa-ti amintesc doar de spusele lui Saint Exupery:
“Intr-o lume in care viata iese atat de frumos in intampinarea vietii, in care florile se intalnesc cu flori in insusi leaganul vantului, in care lebada cunoaste toate lebedele, singuri oamenii isi zidesc solitudinea”
si o confesiune: acest citat mi l-am notat in primul meu caiet de poezii, la 15 ani, am pastrat si data: 16 iunie 1983.
de pe atunci, probabil, caut urma nervurii din palma, sperand lumina.
cu tot binele,
Dana
“Intr-o lume in care viata iese atat de frumos in intampinarea vietii, in care florile se intalnesc cu flori in insusi leaganul vantului, in care lebada cunoaste toate lebedele, singuri oamenii isi zidesc solitudinea”
si o confesiune: acest citat mi l-am notat in primul meu caiet de poezii, la 15 ani, am pastrat si data: 16 iunie 1983.
de pe atunci, probabil, caut urma nervurii din palma, sperand lumina.
cu tot binele,
Dana
0
DP\"Paradoxal, căderile mă-nalță,
Îngenunchez doar pentru rugăciune,
Chiar și tăcerea,-n pieptu-mi se descalță
Cu sufletul când vrea să se cunune.\"
Te-ai intrecut pe tine de aceasta data, Trandafiras, extraordinar! Ritm, rima, curgere, aproape de perfectiunea formei, toate imi plac.
Retin strofa de mai sus, retin un suflet \'mandru\', dar nu acea mandrie prosteasca, un suflet caruia nu ii e frica sa ia necazurile-caderile in piept, dar, in acelasi timp, stie sa se si plece - pentru rugaciune. Imi place imaginea descaltarii la intrarea in inima, de multe ori am spus ca inima e ca un fel de pres cu \"Welcome\" pe care toti considera firesc sa isi stearga bocancii!
Cu drag, o stea din inima, momentan...
Daniel
Îngenunchez doar pentru rugăciune,
Chiar și tăcerea,-n pieptu-mi se descalță
Cu sufletul când vrea să se cunune.\"
Te-ai intrecut pe tine de aceasta data, Trandafiras, extraordinar! Ritm, rima, curgere, aproape de perfectiunea formei, toate imi plac.
Retin strofa de mai sus, retin un suflet \'mandru\', dar nu acea mandrie prosteasca, un suflet caruia nu ii e frica sa ia necazurile-caderile in piept, dar, in acelasi timp, stie sa se si plece - pentru rugaciune. Imi place imaginea descaltarii la intrarea in inima, de multe ori am spus ca inima e ca un fel de pres cu \"Welcome\" pe care toti considera firesc sa isi stearga bocancii!
Cu drag, o stea din inima, momentan...
Daniel
0
MPSigur că nu e o poezie excepțională, cum de altfel nici una din poeziile mele nu e. Eu scriu doar cum simt, fără să mă forțez a ieși în evidență și fără a avea pretenții de poetă.
Eu mă bucur din tot sufletul că am cu cine să-mi împart trăirile. Iar faptul că-mi sunteți înseamnă pentru mine mai mult decât credeți. Și vă iubesc! Asta e clar! :)
Eu mă bucur din tot sufletul că am cu cine să-mi împart trăirile. Iar faptul că-mi sunteți înseamnă pentru mine mai mult decât credeți. Și vă iubesc! Asta e clar! :)
0
LNDistincție acordată
Mda, ar putea sta la revista liceului pe prima pagina. Prozodie, idee. Mai putin versul 3 din prima strofa si \"tainica nervura\" care nu prea au nici un chichirez.
Una peste alta, cum spuneam, un text reusit, cu cele doua observatii.
Una peste alta, cum spuneam, un text reusit, cu cele doua observatii.
0
MPLiviule, voi trimiterea spre destul de îndepărtata adolescență drept un compliment :). Că de supărat n-am cum să mă supăr.
Mulțumesc!
Mulțumesc!
0
MPA se citi \"voi lua trimiterea spre ...\"
0
MP Nimic în viață nu e la-ntâmplare
Poate de-aceea, azi, ca-ntr-o oglindă
Privind în ochii vremii ce mă are,
Îi las retina-ncet să mă cuprindă
Și da Mihaela, am constatat Paradoxal, căderile mă-nalță, mă regăsesc în fiecare cuvânt pus aici, încât fiecare vers îl consider ca pe o împlinire!
Poate de-aceea, azi, ca-ntr-o oglindă
Privind în ochii vremii ce mă are,
Îi las retina-ncet să mă cuprindă
Și da Mihaela, am constatat Paradoxal, căderile mă-nalță, mă regăsesc în fiecare cuvânt pus aici, încât fiecare vers îl consider ca pe o împlinire!
0
MPMaria, mi s-a întâmplat și mie, nu o dată, ca citind un text să am senzația că l-aș fi scris cândva și eu, atât de mult mă confund cu trăirea din cuvinte.
Și mă bucur mult că m-ai simțit!
Cele bune!
Și mă bucur mult că m-ai simțit!
Cele bune!
0
CTMai e cineva care scrie Sonete aici, si o face destul de bine.Ma bucur sa mai vad o alta persoana care scrie bine cu rima.
E cate o idee in fiecare din primele trei strofe care dau un fel de minus-crescendo ( \"viata\"-\"jumatate\"-\"cadere\" ).
Iar finalul continua lantul prin \"destin\".
Eu zic ca ai realizat un text foarte bun si chiar daca folosesti expresii care de obicei ar trebui sa se subinteleaga ( de exemplu \"moarte\" si \"destin\" ), ele sunt puse in jug nu prin versuri banale si imagini si realizari previzibile ci dimpotriva.
E cate o idee in fiecare din primele trei strofe care dau un fel de minus-crescendo ( \"viata\"-\"jumatate\"-\"cadere\" ).
Iar finalul continua lantul prin \"destin\".
Eu zic ca ai realizat un text foarte bun si chiar daca folosesti expresii care de obicei ar trebui sa se subinteleaga ( de exemplu \"moarte\" si \"destin\" ), ele sunt puse in jug nu prin versuri banale si imagini si realizari previzibile ci dimpotriva.
0
MPDan, îți urez bune venit pe site și, bineînțeles, pe pagina mea de autor.
Îți mulțumesc pentru părere și te aștept oricând pe aici!
Îți mulțumesc pentru părere și te aștept oricând pe aici!
0
MMvremea asta semnele ei, sortite încrustat pe pielea mâinilor noastre... ce ghicim noi, ...e ...poezie curată!
0
MPMihaela, acesta e unul din poemele care îmi sunt foarte dragi. Mulțumesc că te afli aici!
0
Mi-a placut.
Pe curand.