Poezie
O vară cu Rica
panaceu pentru pustiul din mine
1 min lectură·
Mediu
toată fierbințeala Sântămăriei s-a coborât pe pământ
stăruind cu încăpățânare
până dincolo de linia orizontului.
liniștea copleșitoare a amiezii mă înfășoară mă închide între faldurile ei
ca o prevestire sumbră a tuturor singurătăților
care vor veni
jumătate iarbă jumătate cer
universul meu se desfășoară în jur precum o hartă la scară naturală
a copilăriei,
cuprinzându-mă toată într-un labirint al memoriei timpurii.
trotuarul se întinde prin mijlocul curții ca raza unui cerc
recunoscut doar de mine,
despărțindu-mi violent puterea de înțelegere
de partea nevăzută a lumii celorlalți.
cu toții au plecat iar eu mă revăd,
singură în umbra casei goale,
așteptându-i să se întoarcă cumva,
oricum
și
îmi fac de lucru cu niște găteje și flori de păpădie,
meșteresc încet un castel solar pentru cea mai mică păpușă,
o negresă
mai mică decât palma mea de copil bătrân.
cu ochii ei mari și părul întunecat,
lung până la călcâie,
păpușa Rica îmi ține de urât mă învață tot ce nu vreau să știu
despre plecări
despre absențe
despre singurătăți
07351
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “O vară cu Rica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/14200318/o-vara-cu-ricaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPîmi puneam toată nădejdea în păpușelele mele, mi-au adus bucurie mai mult decât oamenii mari. Iar păpușile făcute din pănuși și mătase de porumb erau la ordinea zilei de când începeau să crească știuleții până când pănușile erau hrană pentru vacile bunicilor.
Îți mulțumesc pentru lectură și atenție! Numai bine!
0
LMDistincție acordată
„păpușa Rica îmi ține de urât mă învață tot ce nu vreau să știu
despre plecări
despre absențe
despre singurătăți„
Monica, din singurătățile tale fără fund scoți aripi de porumbei, versuri care dor dar înalță adâncurile copleșindu-ne de nostalgii și închipuiri ale unui plod pe care-l regăsim în noi înșine. Mă fascinează precizia întoarcerii în trăiri familiare, consumate pe jumătate sau lăsate în fugă exact când cineva a întrerupt ... singurătatea nespusă pe nume.
Adaug firav încă puțină lumină ;)
despre plecări
despre absențe
despre singurătăți„
Monica, din singurătățile tale fără fund scoți aripi de porumbei, versuri care dor dar înalță adâncurile copleșindu-ne de nostalgii și închipuiri ale unui plod pe care-l regăsim în noi înșine. Mă fascinează precizia întoarcerii în trăiri familiare, consumate pe jumătate sau lăsate în fugă exact când cineva a întrerupt ... singurătatea nespusă pe nume.
Adaug firav încă puțină lumină ;)
0
MPmă bucură tare mult când cineva rezonează cu ceea ce scriu, bucuria fiind cu atât mai mare dacă cei care citesc își pot retrăi astfel propriile amintiri. Mi se pare extraordinar!
Și da, ceea ce scriu vine din singurătățile aproape palpabile care m-au însoțit și mă vor însoți întotdeauna. Pentru că, nu-i așa, oricâți oameni am avea în jur, sinele nostru este tot singur.
Vă mulțumesc din suflet, ție și Ottiliei, pentru cuvintele frumoase și sincere, cât și pentru apreciere!
0
MPam văzut listat în song history că este recitată de Ottilia, însă nu am am reușit încă să prind interpretarea. Dar se va întâmpla zilele astea. Nu pot decât să spun că sunt încântată și deopotrivă recunoscătoare.
Mulțumesc mult, Ottilia, pentru aplecarea asupra acestei poezii!
Îmbrățișare!
0
MPunde o fi dispărut?
0
Păpușa Rica este cea mai de încredere prietenă (îmi amintește de păpușile de porumb cărora le împleteam codițe!)!
Tare frumos!