Poezie ușoară, ca șprițul de vară

zice un cantec, apoi constată că probabil îi trebuie doi. Tu ai rezolvat problema din start: ai o armată întreagă, bine organizată în dezordine, și pari să te înțelegi excelent cu ea. Textul e alert, jucăuș, cu imagini care fac slalom între chimia creierului și copilăria imaginarului, iar exagerarea asta simpatică a „piticilor” devine o formă de autoacceptare veselă. Mi-a plăcut și umorul seriozității cu care sunt descrise lucruri profund neserioase — tranșeele cu serotonină, bocancii fără șireturi, defilarea zilnică. Finalul, cu numărătoarea de stele logostele, calmează frumos tot iureșul, ca o poveste spusă înainte de somn, când piticii, în sfârșit, obosesc. Prin urmare, da: cu o asemenea armată, chiar ești o fată norocoasă.

mă bucur când primesc comentarii! Întotdeauna descopăr câte ceva nou despre textele mele și asta e așa de plăcut :)

Îți mulțumesc mult pentru trecere! Tot binele!

iar Monica Mihaela Pop întocmește procesul verbal al întâlnirii. Este o artă să scrii poezie în aparență neserioasă care să deschidă universuri și să îți dea de gândit. Deși doar un carcalete, sau poate tocmai de asta m-am trezit citindu-ți poemul cu glas tare și interpretând melodic, partiturile. Poemul zilei de mâine pe fb și tare mi-ar placea sa o citești tu și să mi-o trimiți. E un deliciu, felicitări!

mă onorează, chiar dacă eu sunt doar semnatara procesului verbal. Mă bucură nespus și faptul că ți-a venit să citești cu voce tare ceea ce colocatarii mei m-au făcut să scriu. Cât despre ei, piticii mei mulți, aș putea spune ”câți ca mine”, diferența fiind că eu conviețuiesc frățește cu ei, chiar mi-s dragi :)) Încă!
Sper că zilele următoare voi reuși să le dau voce, prin mine :)


Mulțumesc mult pentru lectură și recomandare!