Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Frigul tău

ca o absență a căldurii

1 min lectură·
Mediu
o vorbă o privire un gest
frigul tău aspru amestecă în mine dorul
și durerea.
în trup mi se face neașteptat iarnă.
carnea mi se strânge ca o menghină peste oasele casante
printre care rătăcesc fantomele unor oameni
de zăpadă
fără nas fără gură fără mâini fără suflet,
cu ochii atât de adânc înfundați în orbitele mele
încât nici nu știu dacă ei plâng,
de dincolo de nămeți,
sau din rănile deschise sângerează cronic
ochii mei
în trupul meu e iarnă.
pe sub pleoape îmi ninge viscolit un blestem
iar dragostea cea mare s-a oprit în loc,
retrasă în cămările inimii ca o ursoaică în hibernare,
așteptând în bârlogul ei
deziernarea
0212
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
111
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Monica Mihaela Pop. “Frigul tău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/14199577/frigul-tau

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@miclaus-silvestruMS
mi-a permis o lectură un piculeț mai profundă a acestui text, titluit „Frigul tău”... text care, paradoxal, m-a încălzit cu mulțimea amintirilor de iarnă ce mi le-a trezit dincolo de cei 50 de ani ajunși după anii furtunaticei adolescențe.
Câteva cuvinte în textul original aș cere permisiunea de a le implementa într-o nouă variantă care să fie în „procent complet” prezente în plăcerile ochilor mei de cititor; iată varianta în care m-am regăsit, trup și suflet, în anii adolescenței generațiilor... 70 - 80:

„o vorbă
o privire
un gest
frigul tău aspru amestecă în mine
dorul și durerea
în trup mi se face
pe neașteptate
iarnă

carnea mi se strânge
ca o menghină peste oasele casante
printre care rătăcesc fantome
ale unor oameni de zăpadă
fără nas
fără gură
fără mâini
fără suflet
cu ochii atât de adânc înfundați în orbitele mele
încât nici nu știu dacă ei plâng
de dincolo de nămeți
ori dacă din rănile deschise
ochii mei sângerează cronic

în trupul meu e iarnă
de sub sprâncene îmi ninge viscolit un blestem
iar dragostea cea mare s-a oprit în loc
retrasă în cămările inimii
ca o ursoaică în hibernare
așteptând împrimăvărarea”

Dincolo de „tragicul” trăit și descris nostalgic mă regăsesc optimist în amintirile vremurilor mele... aproape apuse.

... textul este de o sensibilitate deosebită mărturisită în cuvinte simple;
* - am considerat că nu este nevoie de specificarea: „în bârlogul ei”
* - în loc de „neașteptat” - am folosit expresia „pe neașteptate”
* - un cuvânt „dacă” în plus și o inversiune au adus lecturii mele muzicalitatea serilor geroase cu lună... „hoinărind în doi” printre ceri rămași „fără nas
fără gură
fără mâini
fără suflet”
* - în loc de „pe sub pleoape” - îmi place să aud „de sub sprâncene”...
* - faptul de a renunța la punctuație cred că oferă o mai mare libertate de interpretare.

Cer scuze pentru intervenția „virtuală” ce se vrea doar o cerere pentru a se obține permisiunea interpretării textului în propria-mi „viziune”.

Posibil ca cele scrise de mine să nu fie în (a)sentimentul dv, d-nă Monica. Mi-am luat „inimioara-ntre dinți” pentru a posta acest comentariu. Am lecturat cu multă plăcere... chiar și-n... absența căldurii.
0
@monica-mihaela-popMP
Monica Mihaela Pop

domnule Miclăuș Silvestru!
0