Poezie
arde poetica
1 min lectură·
Mediu
lirismul oblojește
nu mai scriu același verb alunecos și tare altminteri poezia-i un pustiu
nisip e sufletul în fiecare
nu vreau piramidă
nici tronul de aur eu sunt călătorul cântând de plictis construcții sterile
de-amorul lucrării
sunt moarte-nainte
de a se fi scris
poetu-i ecoul
rătăcirii prin lume nu e ne-o-logul scăpat în cuvinte poetul e mutul
rostirii agreste
oglindă-coșmar
a celui ce minte
da ce nu-i poetul!
atâtea s-au spus! dar totul e fals: poet nu există! acesta-i cuvântul
măsurii în vorbe
când lumea se simte
în sine mai tristă
un ceas un răgaz
o tâmplă în palmă nu nasc un poet: corcesc adevărul poetu-i străinul
rătăcit în grădină
ce-așteaptă să cadă
în poala sa mărul
în rest?
petrecăreți și sclavi melci și furnici împuind mușuroaie o dâră băloasă
rămân în urmă
și munți și mări
revărsate gunoaie
aceste rânduri flăcări
sunt aceste rânduri fi-vă-vor cenușă mi-e lumea o tumoare-n cerul gurii
iar întunericul mi-e gușă
023.876
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “arde poetica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/156499/arde-poeticaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMmulțumesc pentru traducerea întru cuvânt.
Cu respect,
Cu respect,
0
Verbul este acțiunea care clădește cu versul-cărămidă piramida lăuntrică.
Poetul este “călătorul cântând de plictis” într-o aventură a sinelui, prefigurând moartea înainte de a fi încrustată în cameea vieții.
“Poetu-i ecoul rătăcirii prin lumea” creată din poetice idei și cuvinte-simbol , reverberând suferința în spațiile sinelui.
Poetul este ființa de dincolo de oglindă, cunoașterea reversului, transfigurarea tristeții într-un zâmbet fals.
“Rândurile flăcări” ard “revărsate gunoaie” la intrarea în templul poeziei, iar spuza lor sunt gândurile arse în tăcerea ce premerge nașterea cuvântului gestant de sensuri.