Poezie
Am invatat zborul
1 min lectură·
Mediu
“Încercam să încordez lumina
când arcul ei destins deodată mă azvârli în sus” (Nichita Stănescu)
și mă lipi de cer
ca un cuvânt incomplet de pagina
udă de litere împrăștiate aleatoriu
din pumnul minții
lent mi-am dezlipit finitul material
și mi-am lăsat spiritul infinit
să alerge vertical între două linii paralele
către tot și către niciunde.
În pielea strâmtă a păcatelor
a apărut o spărtură
prin care curg virtuțile
prin pielea găurită întoarsă înspre interior
se scurge fluidul care lega eul-făt
de inima-mamă
lăuntricul avortează eul-făt
și devine gol ca un spațiu vid
prin care se rotește în gol privirea.
Aerul devenit pasăre ce-și face cuib
în ochii mei din ierburile-priviri
îmi pătrunde înlăuntrul
golit de substanța eului
și îl populează cu păsări de oxigen.
De atunci am învățat zborul
și în ochi, în frunte, în degete
o aripă mi se deschide.
053.578
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Am invatat zborul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/160754/am-invatat-zborulComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRPoate pentru că nu te exprimi corect în limba română ?
0
NCcitatul din N.Stanescu imi pare potrivit, iar „lipitul de cer” care urmeaza ar putea fi prima lectie de zbor a unui „cuvant incomplet” iar mai tarziu al spiritului...
imi place ideea popularii cu pasari de oxigen atunci cand „launtricul avorteaza eul” la fel aripile care cresc peste tot ca o dovada a lectiei de viata invatata...
imi aminteste de „mana care in loc de degete are cinci maini...”,
mai putin reusit imi suna: „pielea stramta a pacatelor... prin care curg virtutile”...,
iar daca fluidul in care pluteste eul „se scurge inspre interior”, pare paradoxal avortul, care este o expulzare, nu?...
nu am veleitati de critic Razvan, nu am nici o pretentie in sensul asta , este doar o parere ...
in rest un poem care mi-a placut,
Anana
imi place ideea popularii cu pasari de oxigen atunci cand „launtricul avorteaza eul” la fel aripile care cresc peste tot ca o dovada a lectiei de viata invatata...
imi aminteste de „mana care in loc de degete are cinci maini...”,
mai putin reusit imi suna: „pielea stramta a pacatelor... prin care curg virtutile”...,
iar daca fluidul in care pluteste eul „se scurge inspre interior”, pare paradoxal avortul, care este o expulzare, nu?...
nu am veleitati de critic Razvan, nu am nici o pretentie in sensul asta , este doar o parere ...
in rest un poem care mi-a placut,
Anana
0
RRO precizare aș face la comentariul tău : fluidul în care plutește eul nu se scurge înspre interior, ci “pielea găurită este întoarsă înspre interior”.
Cuvintele tale sunt “păsări de oxigen” care împrospătează stările mele existențiale.
Cuvintele tale sunt “păsări de oxigen” care împrospătează stările mele existențiale.
0
GF\"În pielea strâmtă a păcatelor
a apărut o spărtură
prin care curg virtuțile
\"
Ar trebui chemat un instalator. Virtutile ar putea inunda eul cu igrasia lor.
a apărut o spărtură
prin care curg virtuțile
\"
Ar trebui chemat un instalator. Virtutile ar putea inunda eul cu igrasia lor.
0
Maria