Vocală exhibiționistă

Din literele ultragiate
de sonorități inegale
mi-am impus alfabetul firii
decorat cu limbile gândirii - Poemului acesta ar trebui să-i fac o radiografie a versului, e multă consistență adunată într-un singur poem, e prea multă materie din care se construiesc imagini. Hai să încercăm, cine știe ce voi reuși eu, dar simt această nevoie,fiindcă mi-aș dori să-l rescriu eu. Literele ce mereu suferă fiindcă sunt folosite în cuvinte care pot ucide, se simt de cele mai multe ori jignite, au o suferință a lor, nu întâmplător este folosit cuvântul limbile, subtil , fiindcă mă pot gândi la diverse interpretări a literelor în alte limbi, de asta apare și gândirii. De fapt luate în ansamblu aceste versuri încep să-mi descrie o anumită persoană și de ce nu un atoportret?

un maidanez mă mușcă
de glezna vâscoasă
sângele revoltat se cuibărește în consoane
ruginite de sunete zgrunțuroase- ființa așa cum este ea nu poate rămâne pură, mereu în drumul spre viață va întâlni sunete zgrunțuroase, care nici nu ar fi fost sesizate dacă nu apărea acel maidanez, ce nu poate să privească frumusețea creației și atunci o ,,violează’’ îi transformă starea, poate în răzbunare sau poate în neputință și de ce nu în iertare, depinde cât de mult se va cuibări sângele în consoane și mai ales cât de revoltate vor fi sunetele. Mușcătură e făcută de un maidanez, poate sub chipul acestuia se ascunde cineva căruia nu dorești să-i dai numele, fiindcă oricum e fără stăpân e de fapt un vagabond. Pot numi un fel de încercare a vieții. Încă o sesizare, mușcătura nu este oriunde, ci în partea cea mai sensibilă a piciorului, să fie vorba oare de verticalitate?

un bivol îmi tasează iarba epidermei
și își înfige coarnele în coaja moleculelor- versurile mi le-am pregătit așa cum le-am simțit eu- omul, ființa cea mai rezistentă, dar și cea mai plăpândă, nu este lăsată în pace, poate doresc mai mulți să guste din acele lucruri, acea tasare e un fel de sugrumare, care ar însemna cu totul altceva, încerc să decriptez.

Mă opresc, ăsta e stilul meu, las să văd și eu ce mai spun alții, pentru mine un poem de excepție aș dori să fie pus undeva la loc de cinste.

in stilul acesta se putea continua pe foarte multe pagini...e ca si cum ti-ai propune sa aduni intr-o cutie pulberile colorate ale cat mai multor creioane tot ascutindu-le; din acele amestecuri nu va iesi niciodata un desen, ci doar un amalgam cromatic.

eu ma bucur pentru razvan ca a reusit sa atraga cu un astfel de discurs dar pe mine ma dezarmeaza si ma impiedica sa vreau sa il urmaresc in profunzime, e un text uzurpat de nonsensuri \"cliseistice\".. ai texte si mai bune parerea mea.

\"Din literele ultragiate
de sonorități inegale
mi-am impus alfabetul firii
decorat cu limbile gândirii
un maidanez mă mușcă
de glezna vâscoasă\" - nu orice chestie artificiala, cautata indelung si gasita la limita exhibitionismului este poezie.
Atentie, am spus destule in ultimul meu text \" micul chid al marelui poet\".

\"iarba epidermei\" ? \"coaja moleculelor\" ?, \"țara organismului\" ?, \"limbile gândirii\" ?

Ce sunt astea, man? Faci misto de noi ?
Pai asa o tinem intr-un delir la nesfarsit.
Asta nu e poezie, imi pare rau, in stilul asta iti scriu 20 de texte pe zi.
Dezolat de ce se apreciaza.

\"alfabetul firii\" in aceeasi serie de prostioare ca si celelalte bolduite din comentariul meu anterior.
Aceeasi schema de a realiza niste pretinse figuri de stil.

Ia sa fac si eu cateva pe loc :
\"chihlimbarul inimii\", \"focul ghetii\", \"nodul apelor\", etc.

erata: \"ghid\", nu \"chid\"

Sunt impresionat și recunoscător de comentariul detailiat și pertinent pe care mi l-ai făcut poeziei, de departe cel mai amănunțit și vast primit vreodată.
Locuiești într-o simbioză perfectă în cuvinte-esență, ce se desfășoară într-un raționament persuasiv și impresionant.
Pe lângă o poetă de calibru, dovedești deosebite înclinații către critică.

Apreciez arhitectura modernă a gândirii critice, fiindcă ai construit din cuvinte o catedrală grațioasă pe care ai pictat în culorile sensurilor versurile personale și în vârful ei ai pus, în loc de cruce, o steluță.

În pictură mai ales, este la modă arta abstractă, încât din amestecurile policrome se poate crea o operă apreciată.

Ionuț, știi cât îți apreciez povestirile SF, așa că poți să scrii orice, fiindcă nu mă supăr.Mă bucur că ai vizualizat o parte a gândirii tale pe pagina personală de creație.

Aștept cu nerăbdare cele 20 de poezii scrise într-o singură zi.

razvan, nu e nicicum sf si nici nu trebuie/nu vreau sa te superi. daca te-a suparat comentariul meu imi asum riscul, am emis o parere sincera si nicidecum rautacioasa. ramane la latitudinea ta sau gradul de perceptie daca o accepti ca fiind constructiva sau sf