Infatigabilul, penuria şi forța volitivă 1

Penuria de defecte coincide cu o inflație de calități a căror sinergie amplifică pozitivitățile care se confruntă cu negativitățile în omul în care proporția dintre calități şi defecte variază. Penuria de activități scoate în relief omul care are propensiune la inactivități, letargii, torpori şi pasivități, şi care poate fi afectat de fatigabilitate, şi un astfel de om înregistrează o discrepanță față de omul infatigabil care dă sinergie între vitalitate, vigoare, vervă, vivacitate şi stenic, care procesează energii majore, continue şi intense, care are un ritm ființial alert, o viață maleabilă şi un timp elastic pe care îl extinde la maximum pentru ca acesta să încorporeze activități din ce în ce mai multe şi mai variate. Infatigabilul dă climax activităților, intensitate pasiunilor, maximizare fluxurilor energetice şi existențiale şi amplificare dinamicității, iar forța sa volitivă spulberă letargiile, anihilează fatigabilitatea, distruge abulia, destramă incompletudinea, transformă acedia în deplinătate şi chef de viață, akedia în eufonii, armonii şi calinități sufleteşti, şi împreună cu forța vitală optimizează fluxurile normalității corelate cu fluxurile adaptabilității. Infatigabilul detestă expectanțele şi procrastinările, agreează acțiunile, schimbările şi inițiativele, iar substanța ființială cu consistențe de prea-plin dizolvă substanța prea-puținului generând sațietatea, spleenul, sub-necesarul şi sub-suficientul.