Poezie
în mizeria mea
1 min lectură·
Mediu
am încercat să-ți ating parfumul
cu plămânii înghețați la minus zece grade
despărțiți de ger îndesi în buzunare o parte din mine
aruncând monezi pe amărăciunea mea
rătăcit în alb borduri ridică ziduri
aprind lumânări topind rugăciuni
trezite din milă te vrei înger într-o altă viață
poate mai aproape de mizeria mea
vei înțelege crucea piatra giulgiul
și chiar amprenta chipului
degeaba doar pentru un pas
n-ai înțeles că încep din tine și mă sfârșesc în fiecare
mă leg iubire-jurământ crucificat
să rupi inimii din mine
să dai morții alinarea trupului
durerea sufletului
ruginit pe brațele lemnului putrezit
în timpul Tatălui
de măine am să strâng priviri și poate voi găsi răspunsuri
023.756
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marinescu Victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Marinescu Victor. “în mizeria mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/157861/in-mizeria-meaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MVvom colectiona pana cand ne vom trezi maruntis in buzunarele pamantului. multumesc de trecere
La multi ani!
La multi ani!
0
Pe catafalcul mizeriei se aprind lumânări, se spun rugăciuni, iar crucea din noi o smulgem pentru a o pune pe mormântul morții, care începe în noi din naștere, crește, se amestecă cu materia vieții, transformând-o la sfârșit într-o moarte deplină, completă.
Să colecționăm priviri și aripi de îngeri poate vom găsi răspunsuri crucificate de minciuni despre iubirea din miezul privirii și despre dorința acută de zbor.