Eloa

... ca un fel de juramant, sunt \"doar\" cuvinte? Mi-ai amintit de Blaga, of.. nu stiu franceza, dar ou sont le neige d\'antant? :-) (oi fi gresit la scriere?)
Un poem \"decupat\" a play within a play. O Ela de la Daniela dar mai ales o Tori de la Victoria. Mai sunt de trecut cateva praguri, astea de sus sunt mai mici dar mai inselatoare. Multumesc pentru lectura,
Bobadil.

Omul se naste din lacrima christi. De atunci isi cauta mantuirea, prin incercari. La inceputul anului, dupa nasterea domnului, tu faci legamant cu ingerul feminin Eloa ce se spune ca s-a nascut din lacrima lui Iisus, legamant de veghe pentru cel ce are drumul decupat in \"indigo\", culoare a puntii intre cer si pamant. Ela doar scrie o chemare de inger pentru unul din sufletele iernii sale. Sa fii auzita.

Andu, dinspre Blaga voi rosti în final câteva versuri. Zepezile de altădată le-ai scris bine, cu excepția unui \"s\" la plural, deși cred că l-ai omis cumva cu bună știință, și înțeleg s-en-s-ul. Cât timp o literă se duce la locul ei, e bine. Victoria rămâne unde foarte departe. Acolo udne poate este Eola. Sau cine poate ști. Ela este aici, uneori evocând îngeri, alteori trăind oameni.
Pentru tine, Blaga în română și franceză, câteva versuri din \"Taina inițiatului\":
\"Omule, ți-aș spune mai mult,
dar e în zadar, -
și-afară de-aceea stelele răsar
și-mi fac semn să tac
și-mi fac semn să tac\"

\"Homme, je t\'en dirais davantage,
mais c\'est en vain, -
et d\'ailleurs des étoiles se lèvent
et me font signe de me taire
et me font signe de me taire\"

Merci.

A-din-a, cred că ție nu îți pot vorbi despre îngeri, fiindcă tu îmi poți vorbi uneori mai mult despre ei. Cred că tu știi cum se învârt timpurile lor printre aripi. Și mai cred că fără indigo nu i-ai fi auzit. Mulțumesc, bun regăsit, ești o apariție luminoasă mereu.
Vis deschis vouă.

Ela

Mereu descopăr lirismului tău expresii noi, un farmec aparte, o atractivitate specială, care dezvăluie un potențial poetic extrem de vast.
“Pe străzile acoperite de umbrele” noastre părăsite noaptea să bântuie oamenii fără rădăcini, orașul se piaptănă lăsând frunzele-fire de păr să cadă pe “fruntea pământului”.
Somnul deschide “un drum indigo” pe care se plimbă fantasmele în piele de arhangheli.
“Închei un legământ” cu viziunile sinistre pentru ca “nimeni nicăieri” să nu-ți mai vâneze zilele.

Cred că acest \"fantasme în piele de arhangheli\" mi-a atras magnetic privirea încă de când am văzut astăzi în fugă comentariul. Am rămas de atunci cu un lanț asociativ de reprezentări, scenarii, gânduri, imagini, care poate se vor rosti vreodată sau nu. Cert este că am aici un cititor care vede \"la indigo\" ceea ce spiritul strecoară dincolo de materialitatea unei sintagme, citește mai departe decât autorul și-ar imagina, și de fiecare dată îmbogățește valoric textul prin dimensiuni existente în subtil sau de el lăsate să se întrevadă. Răzvan, mulțumesc, eu citesc ceea ce scrii, cred că încă nu am dezlegare la cuvinte.