Iarna cuvintelor

din iarna asta vom face un parc de distractii
si vom incuraja introspectia
celor ce seamănă
personajelor din walt disney
masterei
ii vom da oglinzile noastre pentru câteva mere, un brau și un bilet pentru
ziua cand va arata alba ca zapada

a doua zi
dupa sosirea printului
unii dintre pitici vor pleca mai departe
vor ramane cu noi doar 7
uneori noaptea
vor scrie pe fiecare carte cu povesti un cuvânt inventat

când ne vom întoarce la casuta din padure
tu mă vei învăța fiecare literă
eu te voi învăța să mă iubești
(desuet dar adevarat)

dar până atunci vom scrie mai departe
tăcerile noastre
pe nici o alee cu trandafiri

Ela, pierduta fiind m-am bucurat atat de tare ca o sa am si eu un parc, incat, inainte ca tu sa aduci bancile, raurile, si copacii in floare, am inceput sa ma joc cu versurile tale. Prea erau dureroase aleile cu trandafiri acoperiti de zapada. In asteptarea primaverii, multumesc.

Anduc Haiduc, e bine că - dincolo de amoc, expresie care o folosesc și eu tare des de mic copil, frumos nu? - e zbor deasupra și nu ești cuc în cuib. Aici însă \"pierduți\" s-ar aporpia mai degrabă de sensul \"Omul pierdut\" de Gomez de la Serna. Voi deschide eu cumva laaaaarg cercul și-l voi face spirală, ceva; cât despre gălăgie, gâdilat și ambiții are frate cine să scrie, slavă Domnului; rămân eu tăcerile mele grăitoare, că văd că ți-au destăinuit ceva esențial, ceva ce ochii tăi strașnici nu au scăpat deloc: \"se facea ca in ziua a doua ne nascusem toti a doua oara si eram multi si ne recunosteam de doua ori\" - da, reverența mea, este esența poeziei acesteia. Și mulțumesc că ai pus un felinar la intrare, că până a doua zi se rătăceau și p-aici oamenii. Gracias.

Carmen, mi-a plăcut dimensiunea ludic-basm pe care ai dat-o poeziei mele, acum rămâne să vedem ce povești mai depăn după ce voi învăța \"cuvintele inventate\" și după ce va fi cineva atât de desuet încât să (mă) iubească. ;)) Și, cum ies din iarna asta voi readuce trandafiriul. Fiindcă trandafiri de gheață nu merităm. Mulțumesc și felicitări pentru coșulețul cu luminițe pentru poetași.

Ela

Din pastelul iernii “vom construi un parc pentru pierduți” și nenorociți , scuturând cărțile noastre preferate vor cădea cuvintele din care facem bănci, din sensuri să construim alei și copaci, iar din prețul volumelor nevândute încă să dăruim bănuți cerșetorilor.
Din fiecare carte să ștergem cuvintele “iubire” și “inocență” și în locul lor să punem tăcerile noastre cu gust de zbucium și neliniști.

Te-aș invita în acel parc, să vezi mai ales podurile de inimi. Sau poate doar umbra statuilor în rotundul lunii, atunci când cei pierduți își iubesc cu pioșenie cuvintele. Iar în miezul neliniștilor vei găsi mereu, ca un ochi de ciclop, cea mai liniștitoare întâmplare a firii. Mulțumesc, bun regăsit în acest an cu iarna lui cu tot.

În plină iarnă
Tăceri rostogolite
Învelite-n gând

Mi-au plăcut cuvintele tale iernate!

M-a atins ceva anume, din preajma haiku-ului tău în alb transparent: finalul \"cuvinte iernate\". Acesta a fost inițial titlul ales de mine pentru poezie, aici, pe hârtie. Dar fiindcă nu mi-a plăcut repetiția \"te-te\" din finalul cuvintelor, am ales titlul actual. Mă mișcă invizibilul văzut. Mulțumesc.

Ela