RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
“Oamenii devin cruci de purtat înlăuntrul altor oameni”, în suflet a crescut un cimitir pe care îl acoperim cu umbra Dumnezeului din noi, care nu-și arată puterea, fiindcă ne-ar putea strivi, suntem atât de fragili, încât ne temem ca efectele “cântecului” să nu ne “zdrobească oasele” vieții.
Altruismul pretinde să iubim toți oamenii, indiferent în ce categorii ale genotipului și fenotipului intră.
Altruismul pretinde să iubim toți oamenii, indiferent în ce categorii ale genotipului și fenotipului intră.
Pe textul:
„am să te aștept cu un colț cald de pâine și o mână de cireșe" de Gabriel Nicolae Mihăilă
Recomandat0 suflu
Context“Dumnezeu” nu se implică în viața oamenilor, afectată de anomalii, erori și elucubrații, fiindcă nu vrea să perturbe cu spiritul său divin somnolența, apatia și letargia lor, și atunci diavolul trimite în mintea omului “un petec de cer negru”, propice creșterii obnubilării.
Când suferința sforăie în noi, este activ “plictisul”, când plictisul doarme se activează suferința, întotdeauna în viața omului e activă cel puțin o entitate negativă, inducând stări neplăcute.
Când suferința sforăie în noi, este activ “plictisul”, când plictisul doarme se activează suferința, întotdeauna în viața omului e activă cel puțin o entitate negativă, inducând stări neplăcute.
Pe textul:
„teama de întuneric" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
Context“Nu vei da înapoi”, vei merge înainte indiferent de vicisitudini, calamități, dezastre și sincope, ești consecvent și îți păstrezi “opiniile despre viață”, pe care vrei să o parcurgi “de la un capăt la altul” și dincolo de nefiind prin avataruri, chiar dacă ți-e “frică” de Celălalt loc în care nu știi ce se află, pot fi îngeri, însă pot fi și demoni.
“Nu suntem” ce cred alții despre noi, ci suntem ceea ce credem noi despre noi înșine.
“Nu suntem” ce cred alții despre noi, ci suntem ceea ce credem noi despre noi înșine.
Pe textul:
„cum este să arzi ca o flacără" de Anghel Geicu
Recomandat0 suflu
ContextFiindcă nu putem atinge “transcendentul”, oricât am “învârti”, răsuci și inversa “viața”, îl “mimăm”, și ducem tot timpul cu noi simulacrul libertății, căci în ceea ce e “efemer” nu încape toată libertatea, suntem generația “cu enterul crescut din buricele degetelor” și cu șoricelul prins în mâna dreaptă.
Dacă ne revendică neantul și “nu mai rămâne nimic” din noi ?
Dacă ne revendică neantul și “nu mai rămâne nimic” din noi ?
Pe textul:
„păsări împăiate" de enea gela
Recomandat0 suflu
Context“Trupul” înfășurat în “așteptare”, converge entitățile sale la știința răbdării, se încastrează în timpul propriu din care încearcă să-i extragă plictisul, spleenul și sincopele, și tot ceea ce am “risipit” în van, superfluu, încercăm să îl strângem în malaxorul spiritului, care face din risipirile eterogene o pastă omogenă, cu care ne acoperim golurile.
Între “neuitare” și uitare, stau întâmplările și evenimentele, și cu cât trecutul se depărtează de prezent, cu atât amintirile devin evanescente.
Între “neuitare” și uitare, stau întâmplările și evenimentele, și cu cât trecutul se depărtează de prezent, cu atât amintirile devin evanescente.
Pe textul:
„Tăcerea se învelește în fibre de in " de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextUnii preferă în locul “liniștii” tumultul, pentru a auzi mereu sonoritățile, când eufonice, când disonante, ale vieții, pentru a nu fi singuri cu tăcerea din noi înșine, pentru a crește din social, încât mă întreb ce încadrează “normalitatea”, o liniște de mari dimensiuni, în care ne rupem de interacțiunea cu lumea, sau un tumult de anvergură, fecund și fertil, ce “joc” să urmăm în viață, cel “propus de liniște”, sau cel în care ne atrage și incită tumultul.
Fiecare are avantajele și dezavantajele sale.
Fiecare are avantajele și dezavantajele sale.
Pe textul:
„La masă cu liniștea" de Călimărea Andrei Adrian
0 suflu
ContextCând nu mai “simți nimic”, vacuitatea îți colonizează spațiile ființiale, atât exterioare, cât și interioare, ce e bine e că nu mai simți “nici măcar disperarea, întunericul , neantul”, ci doar un imens spleen, ce e rău e că nu mai percepi entuziasmurile, bucuriile și plăcerile vieții.
Poți spune “da și nu în același timp”, fără a ține seama de incoerență, iar vidul din tine preface “ritmul” existențial în siderare.
Poți spune “da și nu în același timp”, fără a ține seama de incoerență, iar vidul din tine preface “ritmul” existențial în siderare.
Pe textul:
„estompat" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextPri naștere “totul se adaugă”, prin moarte ceea ce este se scade, nimic nu e constant, totul e variabil, realul înregistrează plusurile și minusurile, “imaginația” depășește realitatea ființând în concret, o parte din ceea ce ne imaginăm se “realizează în timp”, alte părți ale imaginarului devin utopii, niciodată realizabile.
“Formele adăugate” ocupă spații noi din realitatea de anvergură, și raportarea ei la planetă îi oferă finitudine.
“Formele adăugate” ocupă spații noi din realitatea de anvergură, și raportarea ei la planetă îi oferă finitudine.
Pe textul:
„Tot ce se adaugă " de Silviu Somesanu
0 suflu
Context“Lumina se chircește de plăcere când o străbate”, aduce “fericirea” iradiind “tristețea” și transfigurând-o, devine o bucurie melancolică grefată pe iubire, oscilând între “catastrofal” și excepțional, între genuin și prodigios, între firesc și fantastic.
“Timpul se scurge prin tine ca o ploaie pe fundul unui lac secat”, și este necesară o veșnicie pentru a-l umple cu substanța dragostei.
“Timpul se scurge prin tine ca o ploaie pe fundul unui lac secat”, și este necesară o veșnicie pentru a-l umple cu substanța dragostei.
Pe textul:
„Ca-ta-stro-fal" de Simion Cozmescu
Recomandat0 suflu
ContextFacem în fiecare zi “exerciții de supraviețuire”, forțând viața să se supună adaptabilității, strângând “rătăcirile” din labirintul ei și punându-le în spațiul rațiunii, care le dă o tentă logică, evitând pângărirea, pervertirea și “păgânul”, căci în “absențe” se încuibează deziluziile, nefericirea și tot ce e deșart, și tot ce e prezență echivalează cu adevărul, fericirea și reușita.
O poezie de anvergură, scoțând în relief fecunditatea poetică a spiritului.
O poezie de anvergură, scoțând în relief fecunditatea poetică a spiritului.
Pe textul:
„Între rădăcină și fruct - un imperiu de frunze" de Maria Elena Chindea
Recomandat0 suflu
Context“Nu suntem mumii” umplute cu substanță funerară, gândurile noastre nu sunt “ștanțate” de funebru și nu sunt tranșate de macabru în vederea consumării lor de lugubru, nu suntem “excrescențe” pe pielea unui destin incert, dilematic și fortuit, nu suntem posedați de “demoni”, care ne-ar inculca în privire tenebrele, și astfel am percepe neantul din real.
Nu ne-am “logodit” cu nefericirea, ci flirtăm și facem avansuri fericirii, însă aceasta, ca o mironosiță, de cele mai multe ori ne refuză.
Nu ne-am “logodit” cu nefericirea, ci flirtăm și facem avansuri fericirii, însă aceasta, ca o mironosiță, de cele mai multe ori ne refuză.
Pe textul:
„de ce Oedip era orb" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
Context“Între da și nu e săpat un șanț adânc de întâmplări”, între da și nu se dezvoltă contradicțiile ce au în miezul lor dihotomii, între da și nu se mișcă echivocul cu doză de haos distorsionând “realitatea”, între da și nu oscilează omul între aprecieri și critică decăzând în calomnii, între da și nu se întrezărește intermitent nimicnicia, ce-și stabilește direcții înspre “nicăieri” și niciunde.
“Omul” nu poate pătrunde în realitatea gândurilor, care se vor de sine stătătoare.
“Omul” nu poate pătrunde în realitatea gândurilor, care se vor de sine stătătoare.
Pe textul:
„între da și nu" de Maria Gheorghe
0 suflu
Context“Cerul privește lumea” nu prin “orbita-i goală”, căci nu este gol, nu are genuni în el, ci este plin, umplut cu substanță transcendentală, este veșnic ca timpul, nealterabil ca și el, imanența cerului este empireul, în care este posibil să ființeze zeii sau entitățile divine, precum și entitățile care așteaptă reîncarnarea.
“Lumina” nu este niciodată “bolnavă”, ea se purifică pe sine însăși continuu, este o calitate non-umană a Zeului sau a lui Dumnezeu.
“Lumina” nu este niciodată “bolnavă”, ea se purifică pe sine însăși continuu, este o calitate non-umană a Zeului sau a lui Dumnezeu.
Pe textul:
„semne" de Macovei Costel
0 suflu
ContextO “existență ruptă din desfășurarea ciclică ce se reia” în aceleași forme genuine, firești, nu mai stabilește conexiuni cu lumea la adăpostul căreia se afla, fiind protejată de aceasta, și în consecință este traumatizată psiho-cerebral, fiind vulnerabilă la atacurile negativităților, care-i distrug, printre altele, “lumina” din imanența sa.
Întotdeauna mă atrage gnomicul și gnoza din poeziile tale.
Întotdeauna mă atrage gnomicul și gnoza din poeziile tale.
Pe textul:
„ Întunericul nu se dezminte" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextPrivirea cu care sondăm realitatea este afectată de o “miopie contagioasă”, cu care vedem realul încețoșat, iar adevărurile ni se par atât de mici, încât le confundăm cu niște puncte lipite pe retină, “iluziile” fac ca “durerea să curgă invers”, înspre originile ei.
“Fenomenele tale cuantice” sunt intuibile, însă invizibile, iar fenomenele existențiale sunt incluse într-un destin pe care trebuie să ni-l asumăm, numai așa viața va urma calea divină.
“Fenomenele tale cuantice” sunt intuibile, însă invizibile, iar fenomenele existențiale sunt incluse într-un destin pe care trebuie să ni-l asumăm, numai așa viața va urma calea divină.
Pe textul:
„totul despre dragoste" de silvia caloianu
0 suflu
ContextOmul își duce încovoiat greutatea vieții limitat de o “palmă de ciment”, care-i este adăpost, și își înghesuie “visele” “într-un metru pătrat”, unele sucombă, înăbușite de spațiul strâmt, când ar vrea să zboare înspre empireu, altele își pierd idealurile din miezul lor, devin goale și în gol se infiltrează slăbiciunea și deziluzia.
“Gândurile” tale poetice destramă “ceața” de pe cuvinte și scot în evidență luminiscențele lor iridescente.
“Gândurile” tale poetice destramă “ceața” de pe cuvinte și scot în evidență luminiscențele lor iridescente.
Pe textul:
„O palmă de ciment" de Alina Maria Ivan
0 suflu
ContextAi “obosit” să vezi “realitatea” dintr-un singur “punct rătăcit” prin neputințe, care deschide un unghi ce cuprinde acea parte a lumii care se sincronizează cu spleenul tău.
Când te situezi undeva între “tinerețe” și maturitate, într-o arie existențială frământată de criză, “absurdul” ți se pare că s-a insinuat în “mersul” ființei prin viață, în “calea” construită de viziunea ta, uzurpând tot ceea ce îți doreai de la destin.
Când te situezi undeva între “tinerețe” și maturitate, într-o arie existențială frământată de criză, “absurdul” ți se pare că s-a insinuat în “mersul” ființei prin viață, în “calea” construită de viziunea ta, uzurpând tot ceea ce îți doreai de la destin.
Pe textul:
„anamorfoză " de Mondea Adrian
0 suflu
ContextBătrânețea poate fi bântuită de senilitate, de ramolisment, de incoerență, căci la bătrânețe neuronii scad îngrijorător, iar boala crește amenințător și înfricoșător, și bătrânii se pot acoperi de ridicol și se pot face de rușine prin comportament și vorbire neadecvate, iraționale.
Bătrânii se joacă “de-a baba oarba” cu nefiindul, viața lor se împuținează, iar viitorul este anihilat, astfel încât vor să-și recupereze trecutul, și gândind la el, sunt parcurși de nostalgii.
Bătrânii se joacă “de-a baba oarba” cu nefiindul, viața lor se împuținează, iar viitorul este anihilat, astfel încât vor să-și recupereze trecutul, și gândind la el, sunt parcurși de nostalgii.
Pe textul:
„dragoste până la capăt" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextCum să ne decidem “cine suntem cu adevărat”, când umbrele noastre cutreieră atât exteriorul, pliate pe epidermă, inducând eterogenitate dintre diferitele părți ale corpului, cât și interiorul, influențând ritmurile sufletului și ale sinelui, într-o incongruență ce strică estetica arhitecturii ființei.
Cum să aflăm adevărul despre cine suntem în mod verosimil, când impuritățile se aștern pe piele, pătrund în “lumină” inoculându-i “întuneric”, și în întuneric căpătând ipostaze funeste de tenebre și pâcle.
Cum să aflăm adevărul despre cine suntem în mod verosimil, când impuritățile se aștern pe piele, pătrund în “lumină” inoculându-i “întuneric”, și în întuneric căpătând ipostaze funeste de tenebre și pâcle.
Pe textul:
„la flor dominicana" de marin badea
0 suflu
ContextOmul trăiește pe baza respirației, care este motorul vieții, astfel existența se măsoară după numărul respirațiilor, omul își creează o structură existențială pe care o actualizează și cizelează zilnic, o matrice în care caută să-i insereze ca elemente “bucuria de a trăi”, “pacea” sufletului, sensul viabil al vieții, un scop suprem din care să nu lipsească fericirea întărită de sănătate.
Nu prea am înțeles ultimul vers, ce se vrea gnomic.
Nu prea am înțeles ultimul vers, ce se vrea gnomic.
Pe textul:
„condiție sine qua non" de Macovei Costel
0 suflu
Context