Poezie
la flor dominicana
2 min lectură·
Mediu
îmi spui:
asta voi fi, mereu o umbră, un fum
care te îmbrățișează și-ți poartă de grijă,
hai să respirăm împreună și respirația noastră să fie un fluture
care își bate cuie în cap,
în rotule
umbrele care nu plâng, nu există
pe strada mea au înflorit depresiile,
degeaba spui că-s magnoliile din visele unei femei care nu te-a uitat,
nimeni nu te mai crede,
urâtule,
stai la masă cu mine,
în papucii mei de casă,
în aerul meu totdeauna crispat, de om care doarme puțin și cu genunchii la gură,
stai în hainele mele, permanent obosite, ca toamnele devenite abulice,
care tind să se repete,
în ceea ce doare, în ceea ce te face să țipi,
cu tine vorbesc,
hai să ne ascundem într-o tabacheră,
la flor dominicana,
să ardem acolo până la filtru,
până la sânge,
acum când
automutilarea e o formă perversă a iubirii de sine
cum să te decizi cine ești cu adevărat,
partea de lumină a întunericului,
partea de întuneric a luminii,
îmi spui că te-ai transformat într-o umbră care știe să plângă atât de convingător,
un fum
care te îmbrățișează și-ți poartă de grijă,
respiră odată cu mine,
aerul acesta care a mai rămas între noi,
când vremea trece tot mai pieziș,
ne va sufoca
în cele din urmă
064.414
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- marin badea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 215
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
marin badea. “la flor dominicana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-badea/poezie/14093692/la-flor-dominicanaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cum să ne decidem “cine suntem cu adevărat”, când umbrele noastre cutreieră atât exteriorul, pliate pe epidermă, inducând eterogenitate dintre diferitele părți ale corpului, cât și interiorul, influențând ritmurile sufletului și ale sinelui, într-o incongruență ce strică estetica arhitecturii ființei.
Cum să aflăm adevărul despre cine suntem în mod verosimil, când impuritățile se aștern pe piele, pătrund în “lumină” inoculându-i “întuneric”, și în întuneric căpătând ipostaze funeste de tenebre și pâcle.
Cum să aflăm adevărul despre cine suntem în mod verosimil, când impuritățile se aștern pe piele, pătrund în “lumină” inoculându-i “întuneric”, și în întuneric căpătând ipostaze funeste de tenebre și pâcle.
0
Doar ultima strofă e ok după părerea mea. Ar putea ieși ceva din primele patru versuri și ultima strofă. Restul mi se pare inutil.
0
Ana, Răzvan, Irina, cu mulțumiri. Să fie pace în lume!
0
îmi spui:
asta voi fi, mereu o umbră, un fum
care te îmbrățișează și-ți poartă de grijă,
hai să respirăm împreună și respirația noastră să fie un fluture
aceasta este o imagine foarte interesanta, o constructie care pune in evidenta fluturele, simbolul sufletului.
poezia exista si in continuare, abordarea melancolica poate ca nu este pe gustul tuturor, lumea a devenit mai cinica, mai pragmatica, mai indiferenta, isi pune scut impotriva sentimentelor care o pot afecta, nimeni nu mai are timp sa planga, sa viseze, sa se imbbratiseze, sa respire in doi
Poate că ar fi interesantă și o abordare mai concentrată a poeziei, asta depinde de gustul și viziunea fiecăruia asupra poeziei.
felicitari
asta voi fi, mereu o umbră, un fum
care te îmbrățișează și-ți poartă de grijă,
hai să respirăm împreună și respirația noastră să fie un fluture
aceasta este o imagine foarte interesanta, o constructie care pune in evidenta fluturele, simbolul sufletului.
poezia exista si in continuare, abordarea melancolica poate ca nu este pe gustul tuturor, lumea a devenit mai cinica, mai pragmatica, mai indiferenta, isi pune scut impotriva sentimentelor care o pot afecta, nimeni nu mai are timp sa planga, sa viseze, sa se imbbratiseze, sa respire in doi
Poate că ar fi interesantă și o abordare mai concentrată a poeziei, asta depinde de gustul și viziunea fiecăruia asupra poeziei.
felicitari
0
Cred că sunt în faza în care simt nevoia să fiu rotund. Și mult. Ca Luna plină. Mulțumesc!
0

ia-ți patul și pleacă, bine la alt mod, dar de ce cuie în cap în rotule!? doară ajunge zilei greutatea ei; în rest un poem elaborat, de introspecție .