Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

am să te aștept cu un colț cald de pâine și o mână de cireșe

1 min lectură·
Mediu
nu am mai văzut doi oameni atât de apropiați
i-am spus bunicii în timp ce se prăbușea pe patul țeapăn de spital
bunicul murise de 28 de ani dar îi simțeam capul greu pe umăr
ca un focos nuclear dezamorsat
aici oamenii devin cruci de purtat înlăuntrul altor oameni
cruci pe care niciun înger nu s-ar încumeta să le îndepărteze
aici e spațiul unde Dumnezeu devine o matrioșkă din ce în ce mai mică
și neputincioasă
întotdeauna am zis că viața e doar o glumă crudă
un rod care nu a fost îngrijit până la capăt și a fost abandonat
cât de adânc poți să intri într-o măcelărie până să înțelegi
că acest cântec al oaselor zdrobite e un semn
de la revedere
deasupra sângelui înăbușind arterele cu puterea a două persoane
se ridică un curcubeu din nuanțe gri
care pretinde încă un om
pe care îl iubesc
046117
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
148
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Gabriel Nicolae Mihăilă. “am să te aștept cu un colț cald de pâine și o mână de cireșe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nicolae-mihaila/poezie/14093857/am-sa-te-astept-cu-un-colt-cald-de-paine-si-o-mana-de-cirese

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Ș
șters
Cred că scrisul tău are mare potențial, dar mai cred și că dorești intenționat să amplifici intensitatea unui poem prin comparații de genul "îi simțeam capul greu pe umăr ca un focos nuclear dezamorsat". Dacă mergi pe sinceritate în poeme și vorbești așa de frumos despre bunici, folosește figuri de stil care nu se abat de la veridicitatea întâmplărilor prin care treci. În rest, să știi că mi-a plăcut poemul. Ești și sensibil și profund în strofa a doua, ești și percutant în strofa a treia, ești și un pic ezoteric în ultima strofă. Felicitări!
0
@mihaela-aioneseiMA
Distincție acordată
mihaela aionesei
recunosc că este textul care ”m-a atins” într-un mod special, poate de aceea l-am văzut, nu printre câștigători, ci chiar încoronat cu marele trofeu. are în simplitatea lui aparentă ceva care te face să simți ”cântecul oaselor zdrobite”


„...aici oamenii devin cruci de purtat înlăuntrul altor oameni
cruci pe care niciun înger nu s-ar încumeta să le îndepărteze” -memorabil!

fan declarat mă numesc!
0
@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
“Oamenii devin cruci de purtat înlăuntrul altor oameni”, în suflet a crescut un cimitir pe care îl acoperim cu umbra Dumnezeului din noi, care nu-și arată puterea, fiindcă ne-ar putea strivi, suntem atât de fragili, încât ne temem ca efectele “cântecului” să nu ne “zdrobească oasele” vieții.
Altruismul pretinde să iubim toți oamenii, indiferent în ce categorii ale genotipului și fenotipului intră.
0
@gabriel-nicolae-mihailaGM
Vă mulțumesc pentru popasul făcut și mă bucură cuuvintele frumoase.
Vă doresc o seară frumoasă!

P.S. Mă bucur că acest concurs a produs o anumită unitate, spirit de colegialitate dar și imparțialitate printre colegi.
0