Poezie
Ca-ta-stro-fal
locul 6, Marele Premiu Agonia 2015
2 min lectură·
Mediu
atârn de la umeri în jos
mersul mi-e mai mult o fluturare
curgerea morții mele s-a oprit în fiicele cerului
vorbele mă găsesc fără să mă caute
mâna-mi schițează o mângâiere
aici ar trebui să fie obrazul tău
să o absoarbă într-un zâmbet
norii se scurg pe dealurile din jurul orașului
ca rimelul ieftin pe obrajii unei târfe înlăcrimate
vorbele alcătuirea lor mă urmează
ca unul din acei căței cărora le pici cu tronc
și te însoțesc până la ușă
plimbarea mi-e fără tine ai rămas în casă
preocupată de oferte și reduceri la pantofi
bluze și alte zorzoane inofensive
reduceri ca-ta-stro-fa-le cum spui numai tu
nu am mai întâlnit pe nimeni să folosească
așa cuvântul acesta - catastrofal
îl plimbi prin gură cu plăcere
ca pe un vin de peste 90 de puncte Parker
și îl scuipi pur și simplu așteptând reacția
deruta interlocutorului
te găsesc adormită cu laptopul căzut la datorie
vena gâtului pâlpâie să îmi atragă atenția îmi transmite
sst doarme nu o trezi
doar iubește-o liniștește înserarea
care se apropie
ai ochi de floare trezită în răsăritul dimineții
lumina se chircește de plăcere când te străbate
(al dracului cățel, trecu de ușă de data asta)
în jurul tău e acea tristețe pe care numai fericirea o poate iradia
o să am nevoie de mai mult de o respirație
pentru a-ți trăi dragostea
o să am nevoie de mai mult de o viață
pentru a-ți respira dragostea
dar un strop de moarte ne-ar apropia mai mult ca orice
oare o vom găsi în noi?
oare ne va găsi suficient de aproape unul de altul?
timpul se scurge prin mine
ca o ploaie pe fundul unui lac secat
te iubesc ca-ta-stro-fal
033.342
0
“Timpul se scurge prin tine ca o ploaie pe fundul unui lac secat”, și este necesară o veșnicie pentru a-l umple cu substanța dragostei.