Poezie
La un espresso
1 min lectură·
Mediu
nu te pot iubi decât dacă știu că te pot ucide.
vorbele urcau pe gleznele mele ca o iederă carnivoră
se frecau de tegumentele încheieturilor până la escoriere
simțeam cum trec de pe limba și gura și dinții tăi
direct pe pielea gâtului, și-a pieptului, și-a abdomenului tremurând.
să fiu pentru tine lumina finală așteptată cu emoție de orbi toată viața.
doar așa te voi putea iubi.
cuvintele pășeau pe mine
corpul îmi scârțâia ca un vechi ponton la marginea unui timp secat.
simțeam piciorul tău cum urcă spre încheietura genunchiului și
vântul ce îți răcorea espresso (lung, cu lapte și două pliculețe de zahăr).
restul încremenise-
fata care servea la terasă rămăsese aplecată după o paletină căzută.
un client, cu privirea la ceasul care la rândul lui îl privea
ca un ciclop la dietă.
un trecător, un adolescent emo
furișat oprit timid înspre perechea înghețată din fața lui
la blugii fetei strânse la brațul musculos tatuat.
și zâmbetul tău.
nu te voi iubi decât după ce te voi ucide.
ne-am ridicat, am plecat la braț.
am lăsat banii sub ceașca mea.
costul a două espresso plus un bacșiș inutil.
085855
0
AN
