Poezie
Copac
2 min lectură·
Mediu
în apartamentul de deasupra mea s-a mutat
un cuplu de copaci
simpli mai de la țară
stau înghesuiți un pic mă gândesc
când ea întinde rufele frunze îmi cad uneori în balcon
urc și le duc înapoi
el e un simpatic cu o scorbură uriașă
îmi spune hâtru
nu trebuia avem destule
atunci când au musafiri aceștia lasă în urmă
pământ și păsări pe casa scării
femeia de serviciu are o zi grea
fumează două țigări în plus
mai deschide un geam și pentru păsările rătăcite
adună pământul și-l duce acasă pentru flori
apoi sub mine s-a mai mutat o familie de copaci
m-au întrebat dacă pot să își lase copiii cu mine
sunt foarte ocupați și nu mai răzbesc
am fost desigur de acord
e drept că își mai uită câte un copil
acum am câțiva copăcei care mă șoptesc foșnind ,,tată”
și eu le dau apă le mai schimb pământul
încet încet în apartamentele din scara mea
locuiesc numai copaci
femeia de serviciu a renunțat de mult să mai vină
iar eu mă simt tot mai bine într-un ghiveci
copiii mei mă udă îmi schimbă pământul
tavanul e din ce în ce mai departe mai albastru
și o pasăre mi s-a cuibărit pe ramuri
065.761
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 206
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “Copac.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14073783/copacComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SCMulțumesc Claudia de steaua pusă pe tavanul meu albastru! Și, desigur :), te contrazic nițel; nu spun că nu ai dreptate, e posibil. Dar cam așa e stilul meu, mai ales când acest discurs, mai epic, mă alege pentru exprimare. Eu cred în principiul interactivității, vreau să atrag cititorul, să îl momesc, să îl fac părtaș. Acel desigur cam asta face în intenția mea, sugerează cititorului că el deja a gândit că eu voi accepta ceea ce îmi cer acei copaci și eu nu fac decât să îi confirm așteptările. Cam așa ceva :) Mulțumesc Claudia, o surpriză plăcută și mare mi-ai făcut!
0
LNCu acel "desigur" eu cred că intri în propria-ți poveste. Îmi place cum ai "rezolvat" finalul.
cu scuze pentru deranj,
anton
cu scuze pentru deranj,
anton
0
OADistincție acordată
"încopăcirii" din tată în fiu mi-a plăcut mie în poezia ta!
este verde, este ozon, este ciripit... dacă mă gândesc cât înseamnă și ce se poate interpreta dincolo de o pădure - nemuritoare -, ar trebui să fac o întreagă analiză poeziei tale, de data aceasta însă doar voi exclama:
m-am încărcat pozitiv!
este verde, este ozon, este ciripit... dacă mă gândesc cât înseamnă și ce se poate interpreta dincolo de o pădure - nemuritoare -, ar trebui să fac o întreagă analiză poeziei tale, de data aceasta însă doar voi exclama:
m-am încărcat pozitiv!
0
SCMulțumesc Liviu..m-ai cam prins...finalul, da, l-am rezolvat, e cea mai mare provocare..începuturile sunt mai ușoare, ele vin așa ca dragostea la prima vedere..apoi e terra incognita...
0
SC...mulțumesc de lângă Retezat! nu știu și nici nu cred că ideea aceasta este strict și integral originală..am văzut Lord of the rings de exemplu (nu am citit)..dar modul cum am dezvoltat-o (transformarea apartamentelor) este, asta bag un ram în foc și un lemn în sobă :) Mulțumesc Ottilia de lumină, energie, e tot mai scumpă!
0
am să cârcotesc puțin- ,,am fost desigur de acord”- ,,desigur” mi se pare redundant în contextul dat.