Poezii

Se apropia în seară de casa care Își desfăcu aripile din pene și tencuială Bătu de două ori din ele în semn de bun venit Lacul în care se scăldase acum zece ani Îi apăru scurt Între două

SCSimion Cozmescu

0

0

Devin o scară cumplită Carnea mea se rostuie Clocotește în unghiuri și unghiile Mi se agață de aer Cineva urcă pe febra mea Cineva ajunge să vorbească cuvintele mele Lupta mea s-a

SCSimion Cozmescu

0

3

când îți trec gânduri de flux maree sau simplu val și tu nu ești mare sau ocean scuturi pești și sirene calmari, scoici, epave și narvali dar tu nu ai copaci de mare în grădină doar un

SCSimion Cozmescu

0

2

ploua în interiorul unui clopot clopot al unei biserici biserică ce apăruse ca țipătul lui Munch printre copaci retina-mi asurzise pentru câteva clipe am intrat să strig să urlu la rându-mi în ea nu

SCSimion Cozmescu

0

7

El murea undeva într-o cameră Din casa cu o sută una camere Ea era prinsă într-o pânză de păianjen Întinsă între miile de trandafiri Care așteptau ploaia artificială Din păsările mecanice care

SCSimion Cozmescu

0

0

Deschid ziua Cu parola Tatăl nostru Carele ești în ceruri Accesez Loading Cafea Deplasare Zgomot Mult zgomot Întoarcere Oboseala Cafea Cearcăne Scormonirea în absență Și o depărtare

SCSimion Cozmescu

0

2

Știu când văd ultima oară pe cineva Un tremur al imaginii O bătaie comună a inimilor Un freamăt, o șoaptă a clipei Ce ne ține legați Și durerea bineînțeles, durerea... Dar încerc să

SCSimion Cozmescu

0

2

un cer înnorat dintr-o copilărie îndepărtată o palmă a pământului ținându-mă-n căuș copacii dezverziți de toamna mamei mele lunca în care îmi spălam cu iarbă tălpile din care creșteam atâtea

SCSimion Cozmescu

0

4

Între tăieri Se rostuiesc aproape complice tăceri Un murmur neîncetat Lâncezind și blestemând meșteșuguit - Nu ai de ce să ieși din casă (Nici din amintirea ta nu vreau) Între tăieri Și

SCSimion Cozmescu

0

0

o negură va veni ca un monstru frumos te va lăsa fără văz și alte proaste obiceiuri (scris, ciudă și surâs) vei avea doar niște mâini pentru plâns luate de la un copil lins de ultima mamă a

SCSimion Cozmescu

0

0

îmi închiriez brațele timide o îmbrățișare în ninsoare albe și albe și albe pietre în salbe povestim uneori de sărut de buze peste buze și atât (lovim cu zâmbetul și ne zdrelim în

SCSimion Cozmescu

0

0

Sunt nenorocirile mele Mizeriile Bolile Suferințele Greșelile Mă definesc Și le iubesc Sunt și poeziile mele Nenorocitele astea Mi-e teamă Să le iubesc

SCSimion Cozmescu

0

0

Nu voi mai recita niciodată Piatra vârsta sau copacul Nu voi mai atinge cerul Albul sau cerneala Voi mai respira doar umbra și pădurea Lacrima îmi va fi liman Îmi va veni plecare Și

SCSimion Cozmescu

0

0

Dacă nu ar fi amintirile din alte vieți Nu mi-aș uita chei sau inima în alte piepturi Mi-aș bea cafeaua liniștit, netulburat de rug și rosturi Ar trece crânguri, franjuri, doline și

SCSimion Cozmescu

0

2

Eram pe o bancă Oarecare Sub un copac Oarecare Îngândurat - Poate tei Sub un alt copac - Poate platan Pe o altă bancă O tânără surâdea Oarecare Privea telefonul Derula poveștile unei

SCSimion Cozmescu

0

4

O dimineață printre culori Binețe către roz, alb, albastru și verde Petale ce îmbrățișează ramul Iarbă peste pielea pământului Tu îmi surâzi din fața casei Întinzi rufe până la nori Și vântul

SCSimion Cozmescu

0

1

am înflorit un arbore și o mână razele verdele și venele erau tot pe acolo în parcul ultimelor fragilități (degetele mele despică aerul cu petale) o lună apusă la subsuoară îmi vorbește în somn

SCSimion Cozmescu

0

0

Ne privim ca două oceane Lungi pescăruși alunecă între noi Mareea mea e refluxul tău, Dansul nostru sub cerul de hârtie neagră. Ne iubim fără respir sau încetare Fiecare amintire, umbră,

SCSimion Cozmescu

0

0

mâinile tale trec prin mine părul tău se revarsă pe alei și bulevarde la un chioșc un copil cere revista ultimului mileniu fără nori și așteptări mă întrebi ce facem azi poate cumpărături pe o

SCSimion Cozmescu

0

0

mi s-a cuibărit vântul în ochi lasă urme pe cornee un asemenea eveniment și mi-a murit un seamăn acum ceva zile neastâmpărul lui a rămas suspendat la îndemâna primului venit nu am participat

SCSimion Cozmescu

0

3

ceasul folosit ca semn de carte și cafeaua aruncată în ochii dimineții seara trecută nu m-a părăsit de tot mai așteaptă ca un hoț surprins de întoarcerea proprietarului s-a ascuns

SCSimion Cozmescu

0

0

Rămâi suspendat peste marea de fluturi Încerci de polen în amar să te scuturi Și simți cum apa din tine reînvie Devine culoare și zbor, frunză sălcie O umbră te privește, îți calcă pe urmă E

SCSimion Cozmescu

0

0

părul meu tânjește după mângâierea ta iubite și mâna-ți pierde contur și tresărire o viață nu îmi e de-ajuns iubirea continuă în pietrele ce devin ziuă sau clipă poate surâs pe alte

SCSimion Cozmescu

0

0

Avem lucruri să ne spunem De iarna trecută Uitate prin amieze și seri întortocheate Ascunse-n gesturi și priviri, Topite-n vară, îmbăiate-n soare, Reapărând la primele ninsori, Sclipiri sfioase

SCSimion Cozmescu

0

0