Sisif

Fain text, mergându-se pe acest traiect destinal, de la copilărie, locurile de baștină, comuniunea cu natura, până la muntele sisific. Mi-a plăcut și elementul de separare între trecut și prezent, geamul aburit de respirația unei amintiri. Chiar și mitul sisific este reinterpretat, arătând nu numai truda omului, ci si posibilitatea renașterii din fiecare zi, a învierii din cenușa trecutului. Da, ne cărăm mormântul din noi pretutindeni pe drumul sisific al Golgotei. Suntem suflete ziliere, cărându-ne trupul și crucea.

Îmi place poemul; evidențiez această
trăsătură pe un geam aburit
de respirația unei amintiri

printre cele mai îngălbenite de toamna mamei; observ imagini ca niște frânturi,la punctul de întâlnire cu poezia, cu momentul în care eul își creează propria muzică într-o foarte sensibilă evocare a ceea ce a pus bazele poeziei încă din copilărie. Remarc, totodată, și experiența Sisifului, rostogolindu-se pe drumul realității, odată cu dificultățile, și aceste amintiri, venite parcă de dincolo și menite să redea învierea sufletului.

Vă mulțumesc,Ionuț Caragea și Papadopol Elena! Colindul vostru a fost primit cu drag și recunoștință!Vă urez sărbători fericite!

Sărbători luminate, cu sănătate și bucurii!