Poezie
problema
1 min lectură·
Mediu
e doar o problemă de spațiu
lingvistic vorbind eu te vreau cu subiect și predicat
deși morții ne depășesc numeric și alfabetic eu te vreau
ți-am pupat oleacă pielea cea de pe trup care te învăluie
tu nu ai spus nu
nu aveai cum ai tăcut înmiresmată
și florile păleau tăceau la mersul tău maiestuos
venea o toamnă de moment nu te auzeam nu clipeam
eram doar strâns de țâțele tale ca o ușă spre alt orizont
balamale neîngrijite doar explodând din obiecte amare
așezându-se peste răni și clipind cu amărăciune pentru
tot ce a fost și va fi
e doar o problemă de spațiu de bule concentrice
respirate de persoane străine și pierdute peste această zi
în care te aștept la o masă într-un oraș târziu
unde nu voi ajunge niciodată
și nici tu
054.088
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “problema.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14072860/problemaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EGDistincție acordată
Este posibil ca în urma unui pupat, ei să i se înmiresmeze trupul, deci cum să spună Nu...mai ales că venea o toamnă de moment...Masa va continua să aștepte, să vă aștepte pe voi sau pe alții, poezia , cel puțin pe tine, te-a prins din urmă, mai ceva ca acele flori care păleau...de jalea că e cineva mai parfumat!
Poemul aduce o atmosferă de așteptare in-extensio, aduce fiorul care mă determină să luminez cu steaua mea!
Poemul aduce o atmosferă de așteptare in-extensio, aduce fiorul care mă determină să luminez cu steaua mea!
0
TDDistincție acordată
mi-a plăcut joncțiunea dintre stări precum și partea dinspre final unde se observă acea tatonare a exprimării dintre cuvânt și rostire, undeva într-un semigrai bine definit.
"ți-am pupat oleacă pielea cea de pe trup care te învăluie
tu nu ai spus nu(...)
eram doar strâns de țâțele tale ca o ușă spre alt orizont (...)
așezându-se peste răni și clipind cu amărăciune pentru
tot ce a fost și va fi
e doar o problemă de spațiu de bule concentrice
respirate de persoane străine și pierdute peste această zi
în care te aștept la o masă într-un oraș târziu
unde nu voi ajunge niciodată
și nici tu"
apreciez și luminez
cu sinceritate,
"ți-am pupat oleacă pielea cea de pe trup care te învăluie
tu nu ai spus nu(...)
eram doar strâns de țâțele tale ca o ușă spre alt orizont (...)
așezându-se peste răni și clipind cu amărăciune pentru
tot ce a fost și va fi
e doar o problemă de spațiu de bule concentrice
respirate de persoane străine și pierdute peste această zi
în care te aștept la o masă într-un oraș târziu
unde nu voi ajunge niciodată
și nici tu"
apreciez și luminez
cu sinceritate,
0
LMFără acei "doar".
0
SCMulțumesc de recomandare! Răzvan, comentariul tău e interesant, original, în stilul tău caracteristic, deschide noi perspective. Enea Gela, mulțumesc, de înstelare, de comentariul din care deduc că ai rezolvat problema :) . Domnule Dume, o onoare, mă înclin. Liviu, înclin să cred că ai dreptate, cam abuzez de acest ,,doar" chiar a devenit clișeic pentru mine în pre-texte, în ciornele mele. De obicei, îi elimin, dar acesta uite că scăpă. Îl mai las, nu cred că încurcă așa tare, mulțumesc de atenționare, citire.
0
Este însă și o problemă de timp, căci tot ce a fost iubire și va fi este recuperat în prezent, cu timpul așezându-se peste răni, zvâcnind cu amărăciune, pe motiv că suferințele din iubire prevalează față de fericirile generate de iubire.