naștere

Am cetit toate poemele de aici,semnate de Simion Cozmescu, și pot spune că avem de-a face cu un poet deja format, care are multe de spus. Rostire fastuoasă, bine dirijată, îndeobște arhitect al melancoliei și al bucuriilor simple...

sunt drumuri pe care le ocolesc. fiindcă nu merg mereu la nuntă ci numai chiui prin valea acesta ca nebunul de unul singur. așa mai devreme. doar că am observat un alt nuntaș cu mult mai înalt și potrivit drumului pe poetul frate aurel sibiceanu. mi am zis:hait ia să îl chemăm noi pe grigore leșe alesul să ne petreacă fiindcă iată /l pe sibi al nostru și al dumneavoastră. apoi am văzut că poetul aurel sibiceanu merge el la nuntă dar și că ține ascuns în priveghiul său un poem de naștere. am oprit.am primit numeluisimion cozmescu și iar am citit. încet cu rar în demersul meu greo cu inima la timpan și frica de lumină la purtător. de sus până jos li de jos până sus poemul confratelui nostru este un pom înflorit din care vine uneori Domnul nu să rupă din floare că dă fructul ci să ia din mireasmă.citiți și dumneavostră acest frumos înalt poem și hai să facem cumva să fie în vitrină. mulțumesc frate sibiceanu că lași urma și mulțumesc simion cozmescu